E timpul ca Securitatea sa fie repudiata (VI)

Pentru prima oara in 50 de ani, Romania are un guvern fara securisti si vreau sa-l ajut cu modestele mele posibilitati sa infaptuiasca reforma serviciilor secrete la care s-a angajat in campania electorala.

Cand am decis sa scriu acest serial n-am intentionat sa dau lectii sau sa blamez fostii colegi din Securitate - am calde amintiri despre multi dintre ei. Pentru prima oara in 50 de ani, Romania are insa un guvern fara securisti si vreau sa-l ajut cu modestele mele posibilitati sa infaptuiasca reforma serviciilor secrete, la care s-a angajat in campania electorala.

Orice reforma reala a acestor servicii trebuie sa inceapa cu restabilirea adevarului istoric.

Romania secolului trecut a fost bantuita de doua ciume bubonice: nazismul si comunismul. Fiecare a generat un genocid si fiecare a cheltuit ani si milioane ca sa-l ascunda.

Falsificarea istoriei iese insa totdeauna la lumina.

Dupa cinci decenii in care au negat ca a existat Holocaust in Romania, autoritatile sale au fost nevoite sa accepte ca au mintit. In 2005 s-a creat Institutul National pentru Studierea Holocaustului "Ellie Wiesel", insarcinat sa identifice si reabiliteze cele peste 200.000 de victime ale Holocaustului din Romania. Mai mult de 200.000 de cetateni au pierit in inchisorile si lagarele Securitatii, dar ideea ca ea ar fi servit interesul national, lansata de guvernele precedente, continua sa exprime pozitia oficiala a autoritatilor.

Securitatea si-a tras seva din Rusia, nu din iluminismul romanesc. Fenomenul istoric numit comunism a fost atat de maleabil incat a putut fi mulat ca plastilina. Daca ar fi ajuns la putere in Franta sau Germania, ar fi luat forma unei Comune din Paris sau a unei dictaturi neoprusace. Dar comunismul a invins intr-o tara cu istorie multiseculara de politie politica si a generat o oranduire feudalo-politista la mijlocul secolului al XX-lea.

Lenin a petrecut buna parte a vietii (1900-1917) in vestul Europei, unde partidele politice aveau rol dominant. In "Statul si Revolutia" el a prezentat viitoarea Rusie comunista ca un stat "in care nu va exista politie". Trotski, celalalt teoretician educat in Occident, a mers mai departe: "Abolirea spionajului si a diplomatiei secrete este conditia primordiala a unui stat onorabil, care promoveaza o politica externa democratica".

In 1917, Lenin s-a reintors in Rusia pentru a conduce Revolutia. El a gasit un stat politist inradacinat in tirania lui Ivan cel Groaznic, creatorul primei politii politice (Oprichnina, 1565) care a ucis mii de "boiari". Tarii care i-au urmat si-au aparat tronul tot cu ajutorul politiei politice personale. Cea a lui Petru cel Mare, "Preobrazhenski Prikaz", a fost atat de secreta, incat nu se stie nici azi data crearii. Cand fiul sau, Tsarevici Aleksei, a ramas in Europa, Petru a autorizat "Preobrazhenski Prikaz" sa-l readuca fortat si sa-l ucida in torturi. Nicolae I si-a creat "Sectia a Treia a Cancelariei Imperiale" si a institutionalizat crima politica in Rusia. (Codul Criminal din 1854 prevede sentinte draconice pentru "persoanele ce manifesta lipsa de respect fata de Autoritatea Suverana".) Alexandru al II-lea a creat "Departamentul Politiei de Stat". La vremea Revolutiei din 1917, politia politica a tarului se numea "Ohrana" si avea drept de viata si moarte asupra supusilor.

A fost normal ca Lenin sa urmeze aceasta traditie semimilenara. La 20 decembrie 1917 el a creat "Cheka". Ea a inceput cu 23 de ofiteri, dar in 2 ani efectivele sale au atins 250.000, depasind numarul membrilor de partid din acea vreme. In 1923, cand "Ceka" a implinit cinci ani, Lenin i-a legalizat statutul de politie politica, schimbandu-i numele in Directorat Politic de Stat (Gosudarstvennoie Politicheskoie Upravlenie), infamul GPU.

In 1924, Stalin s-a urcat pe tronul URSS, si rolul politiei politice a crescut substantial. El provenea din Transcaucazia, si cand a ajuns la Moscova nu auzise de partide politice. Pentru Stalin structura normala era traditionala samoderzhavie, in care tara era condusa de un dictator cu ajutorul politiei sale politice, care avea drept de viata si moarte asupra supusilor. Ca atare, el a ridicat GPU la rang de Comisariat al Poporului pentru Afacerile Interne, NKVD, si l-a napustit impotriva celei mai importante creatii a lui Lenin: partidul bolsevic.

Peste 7 milioane de cadre au pierit in macelul care a urmat. Din cei sapte membri ai Biroului Politic care a condus Revolutia din 1917 doar Stalin a ramas in viata la sfarsitul masacrului. Intr-un scenariu bizantin, cei care au executat "purificarile" si puteau invoca ca au actionat la ordinul lui Stalin au fost de asemenea exterminati. In decembrie 1938, cand s-a incheiat pogromul, mii de NKVD-isti fusesera impuscati pe tacute. "Tatucul" a reusit sa creeze insa aparenta ca a fost deasupra macelului si sa-si pastreze loialitatea poporului.

Comunismul, ca si nazismul, a fost o aberatie a istoriei. Securitatea a fost alta. Sper ca actualul guvern al Romaniei va crea un Institut National pentru Studierea Crimelor Securitatii. Aceasta masura va putea irita pe unii dintre fostii securisti, dar va intari legaturile guvenului cu cel mai puternic aliat al sau: poporul.