Economia Europei, la jumătate de an

Impulsionarea creșterii economice și a productivității este un obiectiv imediat pentru Uniunea Europeană, iar zona euro - considerată motorul economiei Uniunii - pare să aibă mai mult ca oricând nevoie de „acțiuni ambițioase”, care să conducă la creștere și dezvoltare. Potrivit unei recente analize a FMI, stimularea creșterii prin realizarea de reforme structurale și prin investiții semnificative poate fi realizată dacă planurile naționale de redresare și reziliență vor avea parte de o „implementare fidelă”. 

Reformele ar trebui realizate conform planificării, dar analiștii Fondului nu exclud și variante în care trebuie dovedită o mai mare flexibilitate cu privire la calendarul investițiilor, mai ales acolo unde țările membre au constrângeri cu privire la capacitatea lor de a utiliza fondurile. Economiile europene au o acută nevoie de noi acțiuni politice menite să stimuleze îmbunătățirea flexibilității pieței muncii și recalificarea și perfecționarea forței de muncă, cu accent puternic pe competențele digitale, în contextul schimbărilor care tocmai se produc, inclusiv din cauza tranzițiilor digitale și ecologice. Îmbătrânirea forței de muncă din UE duce către o suplimentară presiune fiscală ce ar putea fi atenuată - măcar și parțial - printr-o desfășurare productivă a capitalului uman care să implice și o mai bună politică de integrare a imigranților în statele membre. Și, deloc de neglijat, subliniază analiza FMI, un accent reînnoit pe investiții în cercetare și dezvoltare ar putea aduce Europa mai aproape de „frontiera globală a inovației”. 

Deși în scădere, inflația este în continuare ridicată și reprezintă o amenințare pentru economiile populației și ale firmelor, iar pentru aducerea inflației în timp util către ținta propusă este nevoie de continuarea înăspririi politicii monetare. Adică de „scumpirea banilor”, accesul către bani de împrumut făcându-se mai dificil și la costuri (dobânzi) mai mari.  

Dar Fondul vorbește și de necesitatea unei „consolidări” fiscale, ceea ce ar duce la construcția unui spațiu fiscal necesar, la scăderea deficitelor bugetare și la reducerea presiunilor inflaționiste. Reforma cadrului de guvernanță fiscală și economică ar sprijini sustenabilitatea fiscală pe termen lung, dar finalizarea unei arhitecturi financiare a UE mai are de așteptat. Turbulențele piețelor financiare impun monitorizarea permanentă a vulnerabilităților și scot în evidență nevoia acută de a crește rezervele de capital ale statelor membre.

În plus, arată FMI, politicile structurale la nivelul zonei euro ar trebui să se concentreze pe realizarea tranziției ecologice și pe abordarea creșterii slabe din punct de vedere structural a productivității. Pe termen mediu, este probabil ca producția europeană să rămână sub nivelul de dinainte de război pentru o perioadă îndelungată, având în vedere costurile ajustării la prețurile constant mai ridicate la energie. Analiștii FMI estimează că inflația va continua să scadă, pe măsură ce condițiile financiare stricte limitează cererea și șocurile de ofertă se disipează în continuare. Convergența către ținta de inflație în zona euro este proiectată pe la jumătatea lui 2025, având la bază trei presupuneri: creșterea moderată a salariului nominal, absorbția de către firme - prin reducerea profiturilor - a unei părți din creșterea salariilor și scăderea continuă a prețurilor de import.

Dar, așa cum ne-am și aștepta, singurul lucru cert rămâne incertitudinea, iar o reapariție a turbulențelor financiare, posibil cauzată de dificultăți de pe piețele globale, de o scădere accentuată a cererii sau de o fragmentare sporită geoeconomică putând oricând lovi redresarea economică a Europei.