Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In toamna anului trecut, Guvernul s-a prezentat in Parlament cu un proiect de buget pentru 2007 nerealist şi nesustenabil, orientat in primul rănd către satisfacerea nevoilor politice ale reprezentanţilor Puterii. Am avertizat incă de atunci cu privire la riscurile pe care le provoacă majorarea deficitului bugetar pănă aproape de limita de 3% din PIB impusă de tratatul de aderare. In pofida ingrijorărilor exprimate atăt de analiştii economici interni şi externi, căt şi de autorităţile de la Bruxelles, "tentaţia" pomenilor electorale a fost prea mare pentru guvernanţi.
Guvernul a stabilit ţinta de deficit pentru anul acesta la 2,8% din PIB, doar că, potrivit prognozei de primăvară a Comisiei Europene, deficitul bugetar al Romăniei va inregistra 3,2% din PIB atăt in 2007, căt şi in 2008. In aceste condiţii, ţara noastră se află in situaţia de a fi ameninţată cu acţiuni disciplinare de forurile europene pentru nerespectarea angajamentelor asumate prin Tratatul de aderare.
Pe lăngă problemele legate de nivelul deficitului bugetar, in ultimii trei ani insă am asistat la apariţia unui decalaj tot mai accentuat intre ceea ce stabileşte Parlamentul şi ceea ce execută Guvernul prin politicile bugetare. Anul trecut, Guvernul a cheltuit peste 3 miliarde de euro in mai puţin de 30 de zile. Acum observăm o atitudine
ultraconservatoare a guvernanţilor in ceea ce priveşte cheltuirea
banului public.
Execuţia bugetară inregistrează excedente considerabile in această primă parte a anului. Aceste excedente reprezintă
"colacul de salvare" al Guvernului in incercarea de a linişti Bruxellesul in privinţa deficitului bugetar. O scădere a acestuia printr-o rectificare bugetară va contribui la stabilitate macroeconomică, precum şi la sprijinirea BNR in menţinerea trendului descrescător al inflaţiei.
Excedentul bugetar nu provine decăt intr-o mai mică măsură din creşteri ale incasărilor la bugetul de stat. "Sursa" acestor bani in plus este in mare parte datorată atăt incapacităţii ministerelor de a dezvolta proiecte, căt şi - iar acest lucru este foarte grav - din lipsa proiectelor finanţate din bani europeni la care Romănia trebuie să asigure cofinanţare. Adică, facem economii pe spatele dezvoltării. Facem economii pentru că nu finanţăm cum ar trebui proiecte de infrastructură!
Romănia trebuie să se folosească de experienţa pe care a acumulat-o in cei şapte ani de cănd a inceput procesul de integrare in comunitatea europeană pentru a recupera din decalajele ce o separă de statele membre mai vechi in UE.
Aderarea la Uniunea Europeană a reprezentat doar o etapă in cadrul unui drum lung şi anevoios pe care ţara noastră trebuie să il parcurgă pentru a atinge standardele comunitare. Astăzi, Romănia trebuie să işi concentreze eforturile pe indeplinirea obiectivelor postaderare, iar adoptarea monedei euro este probabil cel mai important dintre acestea.
Aderarea nu a rezolvat problemele cu care se confruntă economia şi societatea romănească, dar a oferit o şansă considerabilă pentru a accelera dezvoltarea Romăniei intr-un context istoric extrem de favorabil. In ceea ce mă priveşte, voi rămăne acelaşi observator atent al realităţilor politice şi economice romăneşti şi voi continua să imi exprim, in spiritul principiilor care mă ghidează, opiniile cu privire la evoluţia Romăniei europene, chiar dacă voi pleca la Fondul Monetar Internaţional. Vreau să mulţumesc in egală măsură Jurnalului Naţional şi cititorilor săi pentru că vreme de mai bine de doi ani mi-au oferit oportunitatea de a-mi exprima opiniile.
