Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Estimările econometrice arată că mai e loc pentru credite pe piaţa romănească, spune Florin Ciţu intr-un editorial apărut in Săptămăna Financiară. Dar, cu toate că volumul creditului e incă sub nivelul de echilibru, nu inseamnă că economia nu creşte peste potenţial şi că deficitul de cont curent nu se adănceşte la niveluri nesustenabile, adaugă el. Cu alte cuvinte, deşi mai e loc, modelele econometrice nu spun nimic despre viteza cu care trebuie să se ajungă la echilibru. Iar dacă BNR a impins de cinci ori in ultimele 16 luni data la care prevede că excedentul de cerere va dispărea din economie inseamnă că viteza cu care creşte creditul a fost subestimată constant.
Estimările econometrice arată că mai e loc pentru credite pe piaţa romănească, spune Florin Ciţu intr-un editorial apărut in Săptămăna Financiară. Dar, cu toate că volumul creditului e incă sub nivelul de echilibru, nu inseamnă că economia nu creşte peste potenţial şi că deficitul de cont curent nu se adănceşte la niveluri nesustenabile, adaugă el. Cu alte cuvinte, deşi mai e loc, modelele econometrice nu spun nimic despre viteza cu care trebuie să se ajungă la echilibru. Iar dacă BNR a impins de cinci ori in ultimele 16 luni data la care prevede că excedentul de cerere va dispărea din economie inseamnă că viteza cu care creşte creditul a fost subestimată constant.
Continuănd analiza lui Ciţu, se poate zice că BNR n-a fost luată prin surprindere doar de dinamica imprumuturilor, ci şi de amploarea aprecierii leului. O explicaţie pentru plusul de viteză este că la speculatorii tradiţionali (străinii şi băncile) s-a adăugat o categorie pe care banca centrală n-a luat-o serios in calcul: importatorii. Or, aceştia contractează linii de credit in valută de la bănci, le schimbă in lei, aşteaptă să scadă cursul şi abia intr-un tărziu revin la moneda in care fac importuri. Işi plătesc cu intărziere furnizorii, pentru a achita căt mai puţini lei in contul datoriilor in euro. Şi importatorii nu doar că aşteaptă să se intărească leul, ci chiar ii amplifică tendinţa. Imprumuturile in devize văndute contra lei accelerează atăt creşterea creditului, căt şi aprecierea monedei locale.
Deci, dacă e să ne intoarcem la riscurile expuse de Ciţu, la deficitul extern nesustenabil şi la creşterea economică peste potenţial, observăm că ambele au legătură cu aprecierea leului pe seama creditului, fiindcă pe de o parte se ieftinesc importurile, iar pe de alta se scumpesc imobilele - element cu din ce in ce mai mare influenţă in creşterea PIB. Totuşi, mai există un factor, pe care bancherii preferă să nu-l prea aducă in discuţie: riscul de instabilitate financiară. Numai cine nu vrea nu vede că importatorii şi-au deschis poziţii speculative precum profesioniştii in gestionarea riscului valutar. Mai mult, nu importatorii fac jocurile pe piaţă, ci capitalurile din afară. Dacă străinii decid să-şi marcheze profiturile, importatorii vor fi luaţi prin surprindere. In măsura in care speculează cursul cu bani de la bănci, acestea din urmă se vor pomeni că nu li se vor mai inapoia creditele. Băncile vor trece la executarea garanţiilor, dar nu vor putea evita o criză de lichidităţi.
Dacă BNR doreşte să adopte o atitudine preventivă, atunci ar trebui să impună băncilor care acordă astfel de credite provizioane. Ele vor fi constrănse oricum să le constituie atunci cănd nu li se vor mai returna creditele acordate speculatorilor amatori. Ideea nu reprezintă invenţia unui ziarist, ci e desprinsă dintr-o bucată de discurs al guvernatorului Isărescu, care asocia, in august 2005, riscul de criză financiară cu viteza de creştere a creditului in valută: "O caracteristică a acestor crize este că se manifestă ca o reacţie in lanţ. In momentul in care se declanşează, efectul se propagă rapid, şi apoi orice intervenţie devine tardivă. BNR işi ia
in serios obiectivul privind stabilitatea financiară şi acţionează proactiv pentru descurajarea creditului in valută care a ajuns la limita stabilităţii financiare.
Trebuie să repet insă că acest lucru nu inseamnă nicidecum omorărea creditului in valută, aşa cum am citit frecvent in presă, ci numai aducerea lui in limite prudenţiale. Cu alte cuvinte, urmărim acest obiectiv de durată, care este
chiar in interesul băncilor şi al bancherilor, chiar dacă unii dintre ei ţipă ca din gură de şarpe că nu le place".
