Efectul 9/11 al referendumului anti-Băsescu

ABANDONUL ELECTORATELOR TRADIŢIONALE ŞI INSURGENŢA RADICALISMULUI POLITIC ANTIDEMOCRATIC. Consumarea referendumului prezidenţial din 19 mai 2007 - cel mai serios ciclon politic şi electoral din 1990 pănă astăzi, are un singur rezultat cert: disoluţia brandurilor politice interne, statuate in ultimii 17 ani. Efectul 9/11 al acestei decizii politice absurde luate de persoanele şi partidele ostile actualului preşedinte generează cea mai acută criză de sistem politic prin care trece Romănia, de la inceputurile democraţiei de tip decembrist, pănă astăzi.Â

ABANDONUL ELECTORATELOR TRADIŢIONALE ŞI INSURGENŢA RADICALISMULUI POLITIC ANTIDEMOCRATIC. Consumarea referendumului prezidenţial din 19 mai 2007 - cel mai serios ciclon politic şi electoral din 1990 pănă astăzi, are un singur rezultat cert: disoluţia brandurilor politice interne, statuate in ultimii 17 ani. Efectul 9/11 al acestei decizii politice absurde luate de persoanele şi partidele ostile actualului preşedinte generează cea mai acută criză de sistem politic prin care trece Romănia, de la inceputurile democraţiei de tip decembrist, pănă astăzi. Â


Două sunt turnurile prăbuşite ale principiilor democratice din politica internă, care fac discuţia despre stabilitatea politică dificilă şi relativ fără obiect: 1) electoratul fidel şi stabil, prin plecarea masivă şi cvasidefinitivă a electoratelor de partid din matca identitară a formaţiunilor politice in care au fost menţinute timp de 17 ani şi 2) echilibrul ideologic stănga-dreapta, prin insurgenţa radicalismului politic antidemocratic, provocat de apariţia unor mişcări tectonice antisistem, care se propagă deopotrivă de sus - dinspre principalii jucători politici, dar şi de jos - dinspre electoratele iritate şi bulversate de confuzia politică internă.


Revenirea in funcţie a preşedintelui nu pare a se concretiza in proiecte sau iniţiative menite să galvanizeze energiile instituţionale democratice. Deşi aşteptările sunt imense - 75 la sută dintre participanţii la votul de la referendum cred că au găsit deja soluţia, prin inălţarea la zenit a unui preşedinte megaprotejat de voturi - in realitate, nici un actor nu deţine puterea de a influenţa in mod decisiv scena politică. Coaliţia antiprezidenţială s-a fărămiţat. Era de aşteptat, după ce o serie de disensiuni au apărut incă din perioada campaniei pentru referendum. Degringolada este acută. Marea miză politică este bătălia pentru statutul de vărf al opoziţiei (cu PD - lider informal şi PSD - lider formal), in timp ce puterea işi găseşte cu greu parteneri transparenţi de guvernare.


CUM A INVINS PSIHOLOGIA POLITICĂ DIN 2004 INCOACE. Singura ofertă de noutate a campaniei din 2004 a fost produsul politic Traian Băsescu. Paradoxal, nici un adversar al acestuia nu a anticipat potenţialul de noutate absolută pe piaţa internă a noului artefact politic. Ascensiunea noului animal politic Traian Băsescu a dezlănţuit in mentalul electoral romănesc o fantasmă politică extremă, frecventată indeobşte de electorate aduse intr-o stare de exasperare acută: apariţia Salvatorului Naţiunii.


Salvatorul Naţiunii - incarnat in personajul politic Traian Băsescu - era la momentul campaniei prezidenţiale din 2004 o fabricaţie de branduri politice incă active, suprapuse mecanic şi amestecate intr-un creuzet comportamental in egală măsură derutant şi exploziv: a) era un fel de "C.V. Tudor" care clama mai credibil şi mai modern decăt Vadim insuşi dreptate naţională şi personală pentru fiecare romăn, spirit revanşard (ţepe in Piaţa Victoriei) şi un naţionalism gregar (trasul de urechi al capitalului francez şi american in Romănia); era un fel de "Ion Iliescu" cu solide cunoştinţe de gestiune in inaltă administraţie, apărător declarat al legilor, experimentat şi longeviv expediţionar pe culoarele intunecoase ale instituţiilor de dinainte şi de după decembrie 1989 (cele cinci ministeriate la Transporturi şi cei patru ani de mandat la Primăria Capitalei stau mărturie), lipsit de referinţele instrucţiei sovietice ale liderului stăngii romăneşti; era un fel de "Adrian Năstase" mai categoric şi mai stăpăn pe frăiele puterii in exerciţiul inaltei administraţii, fără aroganţa şi aerul de arendaş al economiei romăneşti al celui din urmă; in fine, era - da! - , un fel de "Corneliu Coposu" rezistent la atacuri ucigătoare şi demn in faţa manevrelor şi delaţiunilor propagandist neocomuniste, fără lipsa de virilitate şi faciesul octogenar al simbolului moralităţii politice romăneşti post-decembriste, care a fost fruntaşul ţărănist. In fine, personajul politic Traian Băsescu era un filon reductiv de calităţi şi insuşiri proprii, insumate in "Traian Băsescu - comandantul de pe «Biruinţa»", un fel de "out-law" care cucereşte mările şi oceanele, ţine cu cei mulţi şi ii ridiculizează pe cei puternici.


VOTUL AUTOREFERENŢIAL RADICALIZAT. Campanii media şi electorale, lideri de opinie influenţi, politicieni credibili au construit in 17 ani un instrument electoral infailibil: discursul distructiv, autopersiflant şi acuzator, intr-o inexorabilă cascadă a criticismului politic manipulator. Prin transferul unor aşa-zise stereotipuri romăneşti de anvergură istoric-naţională spre insuşirile negative personale ale actorilor politici, cetăţenii electori au fost invitaţi să işi dispreţuiască nu numai aleşii, dar şi propriul popor reprezentat de politicieni. Acest efort de persuasiune a generat - de la un mandat electoral la altul - un reflex de găndire electorală degenerativă.


Raportarea cetăţeanului la stat, la reprezentaţii săi aleşi s-a radicalizat şi a pregătit sosirea pe scena politică a Salvatorului Naţiunii. Acestuia i se aloca toate bunele trăsături şi insuşiri şi i se marginalizează obstinat orice slăbiciune. Cine a inţeles să exploateze această energie uriaşă, frustrată şi resentimentară a mentalului electoral romănesc, a luat totul. Singurul veritabil speculator politic al psihologiei electorale resentimentare romăneşti este in acest moment Traian Băsescu. Noul electorat creat o dată cu agregarea masei critice electorale pentru căştigarea referendumului de la 19 mai - indiferent de educaţie, locaţie, sex, vărstă sau opţiune religioasă - este un electorat obligat să recurgă la instinctualitate, animat de o energie atavică şi, prin urmare, acut radicalizat. Deasupra acestei psihologii abisale a electoratului actualului preşedinte stau desigur promovarea valorilor democraţiei, dorinţa de mai bine, speranţa de propăşire a Romăniei şi tot arsenalul de argumente onorabile civic.


Desigur, nu preşedintele este singurul responsabil pentru acest deznodămănt atăt de timpuriu şi trist. Asumarea in parte a contribuţiilor la actualul context este obligatorie. Alegerile se apropie. Ele trebuie desfăşurate necesarmente in spirit democratic.