Eliberarea de frică

Psihiatria descrie peste 380 de frici omenesti, iar multe dintre acestea ne sunt cunoscute tuturor, fiindca ele se regasesc in arsenalul experientei umane obisnuite. Noua, oamenilor, ne este frica de necunoscut, frica de faliment, frica de a ne pierde capacitatea de a ne autosustine, frica de singuratate, frica de alti oameni, frica de cutremur, de vrajitori, de forte malefice, de rautatea omeneasca, de iubire, de ura etc.

In cele din urma nu conteaza atat de mult obiectul fricii noastre, cat insasi starea de frica. Frica e frica, de orice ne-ar fi frica. Dar, oare, exista o cauza, o radacina a fricii (nu vorbim aici despre frica protectoare, despre starea care ne avertizeaza ca ne aflam in fata unui pericol real; de exemplu, daca stam pe buza unei prapastii, frica ne spune ca am putea cadea). Exista un remediu in noi insine, in interiorul constiintei si al mintii noastre, un fel in care putem indeparta fricile inutile, dar atat de tulburatoare, cauzatoare de boala psihica sau fizica?

'Fiecare gand negativ sau ostil pe care-l nutrim fata de altii hraneste propria teama, fiindca in planul fizic sau mental – invizibil ochilor fizici – este ca si cand am cladi, treptat, ceva ce ameninta sa se intoarca impotriva noastra. Aflam ca teama incepe sa scada pe masura ce ne eliberam de manie, ostilitate, criticism si ganduri care-i condamna pe ceilalti', spune doctorul David Hawkins in cartea sa, 'Vindecare si recuperare'. Cu alte cuvinte, atacurile pe care le initiem, fie si in mare taina, asupra altor oameni, nu sunt altceva decat forme de manifestare ale maniei noastre, care se transforma in teama. In subconstient ne asteptam ca atacurile lansate sa atraga o pedeapsa, ne simtim vinovati, iar teama exprima tocmai aceasta asteptare de a fi atacat.

De fapt, propriile ganduri ostile ar putea fi cauza fricii, precum si mania din care se nasc aceste ganduri. Faptul ca la baza fricii ar putea sta mania este chiar o idee care nu trebuie sa treaca pe langa noi fara a o fructifica, mai ales ca-n ea ar putea sa se ascunda un urias potential de vindecare a nenumarate frici, existente in constiinta noastra, unele cunoscute, altele care ne-ar putea surprinde in interiorul experientelor de viata ce vor veni.

Mania ar putea fi emotia radacina a fricilor noastre si asta ne-o putem vindeca singuri, printr-o introspectie sincera. Vom sti automat ca suntem maniosi, nu doar pentru ca ne rastim la x sau la y, nu doar in clipa de explozie emotionala in fata unei probleme de viata, ci si observandu-ne gandurile obisnuite, care circula pe bulevardele largi ale mintilor noastre. Gandurile nascute din manie critica pe cineva sau pe noi insine acuza, judeca, nu iarta, unele ne indruma sa ne razbunam, sa ne simtim neindreptatiti sau suparati pe alti oameni. La baza atacurilor de panica stau adesea gandurile ostile si razbunatoare, care – odata deconspirate, recunoscute si modificate, in sensul unei gandiri mai permisive, iertatoare, pline de bunavointa si de intelegere pentru oameni – dispar. Dispare, fireste, si atacul de panica.

Vindecarea maniei vindeca frica, asta-i ideea noastra de astazi. Iar mania vindecata inseamna o schimbare la nivelul gandirii noastre, o purificare mentala, pe care o putem face singuri, impreuna cu un preot (terapia iertarii este foarte puternica) sau cu un terapeut.