Emoții... care se transformă în lacrimi

Sunt multe lucruri care fac parte din viețile noastre, ni se întamplă, sunt ale noastre, cu noi și în noi, le manifestăm, dar nu știm mare lucru despre ele. De exemplu, gandim și nu știm cum de putem să gandim, chiar dacă s-au scris despre gandire atatea pagini cat ar umple pămantul, nu doar cateva mari biblioteci. Gandirea este, e înscrisă în noi, se întamplă, așa cum e scris instinctul sexual, cum e programat chipul nostru, cum știm deja să mancăm( bebelușii știu să mănance din primele ore de viață). În aceeași măsură, știm să radem și știm să plangem! Venim pe lume plangand, iată ce interesant! Ba, dacă nu plangem destul de viguros obținem o notă mică la naștere, intrăm în viață cu un minus, avem o relație cu aerul, deci cu viața însăși, deficitară. Să plangi cu toată ființa în clipa nașterii tale înseamnă că ești bine echipat pentru viața în care tocmai ai pășit. Putem spune că plansul este prima ”manifestare” a noastră în această lume, prima noastră trăire. Mai întai plangem, apoi mancăm, zambim, simțim liniștea sau neliniștea, iubim sau ne bucurăm. Poate nu-i întamplător că mai întai plangem și dacă plangem, trăim. Poate că ”plansurile” ce învie în noi în diferite alte momente ale existenței pămantești sunt și ele o copie fidelă a ”primului plans”, poate că ”a plange” înseamnă...întotdeauna, a fi vii și a fi sănătoși.

Lacrima e o structură fizică, e un fel de apă sărată, care izvorăște din ochii noștri; regăsim în ea – și ăsta-i un gand al meu, nu provine dintr-o cercetare științifică – manifestarea fizică, materializarea unei trăiri interioare, a unei emoții intense. Stările noastre sufletești se condensează în lacrimi, se materializează în ele. În lacrimi se transformă o multitudine de trăiri ale sufletului atunci cand ating în noi o anumită intensitate. E ca și cum suntem concepuți pentru a exterioriza ”tensiunea” lăuntrică, la fel cum vulcanii, după ce acumulează o cantitate mare de energie, erup! Erupția degajă energia acumulată și asta face ca pămantul să nu se cutremure pană acolo unde se produce un cataclism. La fel, stările sufletești care acumulează energie excesivă, erup prin plans, așa încat ființa se simte eliberată de tensiune, mintea se limpezește și sufletul devine parcă mai ușor și trupul se simte mai fericit după...ce plangem.
De aici vine rolul vindecător al lacrimilor; ele sunt stări sufletești intense, care se eliberează prin acest misterios și fantastic mecanism de transformare a trăirii în lacrimă, ceea ce se poate să prevină un cataclism emoțional.

Un aspect încă și mai interesant al ”plansului” este acela că el nu-i doar o descărcare de suferință, nu-i doar o expresie a durerii sufletești, ci și una a fericirii, a milei, a iubirii, a bucuriei, a adevărului, adică o materializare a trăirilor intense și frumoase. Noi plangem de furie, de durere, de neliniște, de frică, de bucurie, de milă, de dor, plangem din dragoste și plangem din ură, plangem cand trăim profund un adevăr. Toate emoțiile omenești intense, fie ele negative sau pozitive - se fac lacrimi și toate...ne curg din ochi. Emoțiile puternice ne curg din ochi sub formă de lacrimi; asta nu-i o imagine poetică, nici una științifică, dar experiența fiecăruia dintre noi o confirmă; putem spune că emoțiile se materializează, nu-i așa? Lacrimile sunt purificatoare, pare să stea ascuns în ele un program înnăscut de echilibrare și de eliberare a tensiunii interioare. El se declanșează automat (plangem pentru că plangem, plansul vine de la sine!) și, precum vulcanul, erupe și degajă energia emoțională acumulată. Pentru că lacrimile noastre sunt emoții materializate, avem nevoie să plangem uneori pentru ca cerul sufletului noastru să se limepezească. Dacă nu putem plange, trebuie să căutăm în noi o decizie mai veche, un moment traumatizant, în care ne-am blocat acest mecanism înnăscut de vindecare emoțională. Expresia ”n-a vărsat o lacrimă, parcă-i piatră” surprinde faptul că persoana este blocată emoțional sau nu-și poate exprima emoțiile. Suntem sănătoși emoțional cand putem plange; așa cum celulele biologice sunt dotate cu un sistem de apărare, iată că și sistemul nostru emoțional pare să aibă în dotare un ”sistem imunitar al său”; lacrimile. Bărbații și femeile, deopotrivă, au emoții și de aceea...cu toții au dreptul să plangă și au nevoie din cand în cand să-și lase emoțiile să curgă din ochi așa cum vin, căci asta e eliberare și eliberarea e vindecare!