Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deposedata la intrarea in UE de pozitii proprii in punctele nodale si in sectoarele performante din economie, Romania nu doar ca nu putea exploata cumva accesul care i se deschidea liber la imensa piata fara bariere din comunitate, dar nu putea de fapt decat deveni un perdant masiv de pe urma aderarii pur si simplu, pentru ca nu avea cum sa faca fata unor concurenti care erau si mai puternici si care erau deja asezati bine in piata.
Eventualele discutii despre deficitul comercial in relatiile cu UE sau despre raportul dintre cotizatiile platite la UE si fondurile accesate de la UE, ca expresii ale bilantului aderarii, sunt de fapt pierderi de timp, deoarece nu sunt decat niste consecinte ale imposibilitatii 'fizice', ca sa spunem asa, a Romaniei de a juca pe terenul UE, chiar daca usile acestuia ii fusesera deschise.
Cateva circumstante au agravat imputinta Romaniei si consecintele inevitabile.
In primul rand, trebuie sa fim realisti ca Romania era deja distrusa economic la intrarea in UE: industria fusese demolata, agricultura aproape lichidata, pierderea globala de locuri de munca in economie ajunsese aproape la nivleul la care mai existau inca salariati in economie si, ca atare, gradul de ocupare a populatiei active era cel mai scazut din Europa, iar sistemele de asigurari sociale si de sanatate erau la pamant! Pierderea pozitiilor strategice din economie era doar bomboana pe coliva! In al doilea rand, pierderea pozitiilor strategice era din partea capitalului public.
Astfel incat statul – indiferent cum era considerat, competent sau dimpotriva incompetent – a devenit oricum si mai neputincios in lipsa parghiilor strategice de actiune in economie. Adica exact contrar fata de ceea ce era necesar pentru a asigura operationalitatea cerintelor impuse in UE, unde, indiferent de ditirambii despre economia de piata, se revendica obiectiv existenta unui stat puternic.
In al treilea rand, este vorba despre ceea ce ar putea fi numit conversia lui Dumnezeu in diavol. Cedarile catre capitalul strain s-au facut in numele necesitatii inlocuirii statului roman, incompetent si corupt, si realmente se credea, desi nu este prea onorant pentru Romania ca tara, ca inlocuirea statului cu capitalul strain la carma economiei va fi un lucru benefic.
Ba, in perspectiva aderarii, romanii 'destepti' au dat iama in activele tarii pe ideea ca apoi vin strainii providentiali si n-o sa mai putem fura! As, nou-venitii straini s-au infratit cu inraitii in rele romani si au pornit o devalizare de proportii a tarii. Companiile straine au devenit veriga de baza in lantul coruptiv din Romania, desigur pe seama statului, care inchide ochii pentru a nu mai vedea cat este de belit.
Companiile straine din serviciile publice se dovedesc mai bune in administrare decat statul roman numai pentru buzunarele proprii, dar nu si pentru bietii clienti romani, care doar platesc mai mult pentru servicii mai proaste. Aceste companii nu fac investitii de intretinere in Romania nici macar cat facea fostul proprietar – statul – caruia i s-au tinut predici sa cedeze locul tocmai pentru ca nu are bani de retehnologizari si modernizari. Si, in general, noii stapani straini fac in Romania ceea ce nici prin gand nu le-ar trece sa faca prin tarile lor de origine.
Pe acest fundal dramatic, Vestul a gasit cu cale sa dezvolte in Europa de Est o strategie care, cel putin pentru Romania, a insemnat drumul spre extinctie economica: ofensiva bancara care a incercat o stranie integrare economico-financiara a regiunii prin credite de consum si nu prin investitii in productie. Dupa 50 de ani de comunism, populatia s-a napustit pe credite, consumul a luat-o razna, productia nici sa fi vrut nu avea cum sa tina pasul cu acest delir, dezechilibrele economice s-au umflat, importurile au facut legea, exporturile abia au gafait in urma lor, deficitele si indatorarea externa au ajuns rapid la cote fabuloase, nesustenabile. S-a obtinut crestere economica, dar nesanatoasa, pentru ca nu avea la baza absorbtia organica in economie. Vestul insusi a pus capat delirului in contextul crizei, stopand finantarea externa care invartea morisca. Intr-un singur an, castelul de nisip s-a daramat. (va continua)
Citește pe Antena3.ro
