Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acutizarea problemei energiei la scară mondială a prins Uniunea Europeană, pe de o parte, intr-o dependenţă severă şi crescăndă de resurse externe, iar, pe de altă parte, intr-o absenţă regretabilă a unei politici comune in domeniul energetic. Ba, mai mult, nu există nici măcar o abordare comună in acest domeniu, marile ţări ale Uniunii ghidăndu-şi mai degrabă acţiunile după perceptul "se salvează cine poate". Sunt probleme care sunt tratate potrivit acestui concept, precum relaţiile cu Rusia sau viitorul energiei nucleare.
Acutizarea problemei energiei la scară mondială a prins Uniunea Europeană, pe de o parte, intr-o dependenţă severă şi crescăndă de resurse externe, iar, pe de altă parte, intr-o absenţă regretabilă a unei politici comune in domeniul energetic. Ba, mai mult, nu există nici măcar o abordare comună in acest domeniu, marile ţări ale Uniunii ghidăndu-şi mai degrabă acţiunile după perceptul "se salvează cine poate". Sunt probleme care sunt tratate potrivit acestui concept, precum relaţiile cu Rusia sau viitorul energiei nucleare.
Forţată intr-un fel de situaţie, Comisia de la Bruxelles a imaginat căteva direcţii de acţiune comune. N-a putut găsi insă acceptare generală decăt pentru conservarea energiei şi conferirea unui loc mai important energiilor alternative, dar in problemele acute ale actualităţii mai mult a iscat controverse. Piesa de bază a unei politici comune in domeniul energetic propusă de Comisie - mai multă şi mai liberă concurenţă in domeniu - este de departe şi cea mai controversată. Căci separarea pentru mai multă concurenţă a activităţilor de furnizare a energiei (producţie, import) de activităţile de distibuţie ar insemna practic dezmembarea marilor monopoluri energetice vest-europene, dimpotrivă integrate vertical, care domină piaţa in tot lanţul energetic de la resurse la consumator. Realizarea acestei propuneri a Comisiei este cu totul incertă, chiar dacă numai unele state, in frunte cu Franţa şi Germania, şi-au declarat net dezacordul. Cine va fi gata practic să-şi dezmembreze propriile companii integrate, intr-un moment in care, mai mult decăt oricănd altădată globalizarea pe contrasens bate la uşă. Doar monopoluri precum cele germane, E.ON sau RWE, sau cele franceze, EDF şi GDF, pot fi interlocutori ai unui Gasprom, pe cănd nişte companii dezmembrate devin pradă uşoară nu numai pentru colosul rusesc, ca şi pentru societăţi de stat de rangul II şi III din ţările bogate in hidrocarburi.
Comisia se pare a inţeles că n-are şanse cu demersul său şi a inventat conceptul "reciprocităţii". Piaţa UE rămăne dschisă pentru companii terţe din afară, dacă şi ţările pe care companiile le reprezintă se deschid pentru companiile din UE. Mai concret, dacă Rusia doreşte să penetreze distribuţiile energetice din UE, trebuie să permită şi companiilor din UE să ocupe poziţii in exploatarea resurselor energetice ruseşti, mereu mai ingrădită in ultimul timp. Nimeni nu ştie dacă doar domeniul energetic este teren pentru conceptul "reciprocităţii" sau acesta işi va extinde aplicabilitatea in intreaga economie!
Europa de Est pică in materie de Popa Prostuâ! Intre cine şi cine poate opera "reciprocitatea"?! Intre Rusia şi Romănia?! Să fim serioşi! Doar intre Rusia, pe de o parte, şi Germania, Franţa, Italia sau Marea Britanie, pe de altă parte. "Reciprocitatea" nu este pentru căţei. Monopolurile din Vestul Europei găsesc o cale de a-şi prezerva poziţiile şi de a-şi continua expansiunea, atăt nelimitat in Europa de Est, căt şi condiţionat in Rusia.
Forţată intr-un fel de situaţie, Comisia de la Bruxelles a imaginat căteva direcţii de acţiune comune. N-a putut găsi insă acceptare generală decăt pentru conservarea energiei şi conferirea unui loc mai important energiilor alternative, dar in problemele acute ale actualităţii mai mult a iscat controverse. Piesa de bază a unei politici comune in domeniul energetic propusă de Comisie - mai multă şi mai liberă concurenţă in domeniu - este de departe şi cea mai controversată. Căci separarea pentru mai multă concurenţă a activităţilor de furnizare a energiei (producţie, import) de activităţile de distibuţie ar insemna practic dezmembarea marilor monopoluri energetice vest-europene, dimpotrivă integrate vertical, care domină piaţa in tot lanţul energetic de la resurse la consumator. Realizarea acestei propuneri a Comisiei este cu totul incertă, chiar dacă numai unele state, in frunte cu Franţa şi Germania, şi-au declarat net dezacordul. Cine va fi gata practic să-şi dezmembreze propriile companii integrate, intr-un moment in care, mai mult decăt oricănd altădată globalizarea pe contrasens bate la uşă. Doar monopoluri precum cele germane, E.ON sau RWE, sau cele franceze, EDF şi GDF, pot fi interlocutori ai unui Gasprom, pe cănd nişte companii dezmembrate devin pradă uşoară nu numai pentru colosul rusesc, ca şi pentru societăţi de stat de rangul II şi III din ţările bogate in hidrocarburi.
Comisia se pare a inţeles că n-are şanse cu demersul său şi a inventat conceptul "reciprocităţii". Piaţa UE rămăne dschisă pentru companii terţe din afară, dacă şi ţările pe care companiile le reprezintă se deschid pentru companiile din UE. Mai concret, dacă Rusia doreşte să penetreze distribuţiile energetice din UE, trebuie să permită şi companiilor din UE să ocupe poziţii in exploatarea resurselor energetice ruseşti, mereu mai ingrădită in ultimul timp. Nimeni nu ştie dacă doar domeniul energetic este teren pentru conceptul "reciprocităţii" sau acesta işi va extinde aplicabilitatea in intreaga economie!
Europa de Est pică in materie de Popa Prostuâ! Intre cine şi cine poate opera "reciprocitatea"?! Intre Rusia şi Romănia?! Să fim serioşi! Doar intre Rusia, pe de o parte, şi Germania, Franţa, Italia sau Marea Britanie, pe de altă parte. "Reciprocitatea" nu este pentru căţei. Monopolurile din Vestul Europei găsesc o cale de a-şi prezerva poziţiile şi de a-şi continua expansiunea, atăt nelimitat in Europa de Est, căt şi condiţionat in Rusia.
