Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un rezultat scontat al imploziei brand-urilor politice romăneşti se anunţă a fi procentele demobilizatoare pe care le vor obţine majoritatea partidelor romăneşti active la alegerile europarlamentare de la sfărşitul acestui an. Este urmarea procesului galopant de deziluzie şi debusolare a electoratului intern, provocat de principalii actori politici - după referendumul din 19 mai 2007 şi efectele lui structurale.
Un rezultat scontat al imploziei brand-urilor politice romăneşti se anunţă a fi procentele demobilizatoare pe care le vor obţine majoritatea partidelor romăneşti active la alegerile europarlamentare de la sfărşitul acestui an. Este urmarea procesului galopant de deziluzie şi debusolare a electoratului intern, provocat de principalii actori politici - după referendumul din 19 mai 2007 şi efectele lui structurale.
REPREZENTATIVITATE DISPROPORŢIONATĂ ŞI ROMĂNI INAMICI In Parlamentul de la Bruxelles. Efectul pentru Romănia al acestui test de maturitate politică naţională va fi propagat prin doi vectori: 1) repartiţia dezechilibrată şi 2) lipsa de coeziune pentru interesul naţional al reprezentanţilor partidelor romăneşti calificaţi pe palierele familiilor politice europene. Cea mai importantă şi ingrijorătoare consecinţă a acestor stări de fapt va fi capacitatea scăzută de negociere parlamentară a romănilor membri ai PE - lobby-ul romănesc extrapartinic de la Bruxelles - , prin şi intre palierele familiilor politice europene. Principalele familii politice europene au membri importanţi in Romănia: PPE (PD, UDMR, PNCŢD), PES (PSD), ALDE (PNL, PC). PRM face parte doar din grupul parlamentar Identitate, Tradiţie, Suveranitate, PIN colaborează cu grupul parlamentar Independenţă şi Democraţie. PLD şi PNG doresc şi ele o apropiere de populari. Un curent european fără corespondent pe scena romănească este cel al verzilor. Fie ei populari, liberali, creştin-democraţi sau socialişti, europarlamentarii romăni vor fi trimişi la
Bruxelles de către şefii lor de la Bucureşti de pe poziţii constitutiv inamice. Obligaţi să respecte formatul intern de comportament imperativ exterminator, vor fi totuşi nevoiţi să ajute ţara, inţelegăndu-se intre ei. Acolo. Vom avea, pentru prima dată, un diagnostic real al (de)maturizării clasei politice romăneşti, după ani de surde lupte politice, care au cariat grav reflexele democratice romăneşti.
CRIZA NUMELOR DE REZERVĂ In partidele romĂneŞti. Romănia are rezervate in Parlamentul European 35 de fotolii. In general, majoritatea partidelor au ţinte mult prea indepărtate faţă de căt le oferă actualele sondaje de opinie. Cele mai "iraţionale" par a fi PRM, PLD şi PSD, urmate apoi de PNL, PC, PNŢCD, PIN.
Paradoxal este că, la alegerile europarlamentare, toate partidele romăneşti vor avea probleme serioase. Partidele puternice sunt puse in faţa unei dileme in privinţa desemnării candidaţilor: a) dacă nominalizează personalităţi puternice, işi lipsesc de lideri atractivi viitoarele lupte interne - alegerile locale şi parlamentare de anul viitor; b) dacă nominalizează persoane mai puţin cunoscute, campania pentru Bruxelles va fi slabă şi neconvingătoare, din perspectiva electoratului dornic de a vota uninominal şi a-şi cunoaşte candidaţii. Scorul electoral va fi pe măsură. Din această dilemă, cel mai greu vor ieşi partidele mici (gen PLD, PC), care trebuie să mizeze pe nume cunoscute pentru a trece de pragul electoral, insă nu işi pot permite să rămănă fără lideri cu notorietate pentru următoarele alegeri. O soluţie la indemănă ar putea fi inscrierea nominală a "greilor" din partide, cu scopul exclusiv de a trage in sus lista proprie şi de a participa la confruntările de campanie ca personalităţi cu notorietate. Ulterior, aceştia vor renunţa la locurile obţinute şi le vor plasa altora mai puţin cunoscuţi şi recunoscuţi de publicul politic, dar loiali partidului. Soluţia, deşi apreciată drept un subterfugiu amendabil moral, e permisă - atăt timp căt nu este interzisă expres de regulamentele parlamentului european. Lipsa celei de-a doua garnituri de politicieni profesionişti şi cu notorietate va determina partidele să aleagă numai la vărfurile rarefiate, cu personalităţi puţine şi orgolioase, sfăşiate intre imperativele de campanie uninominală şi cele de campanie ideologică. Debilitatea de infrastructură a partidelor romăneşti se dovedeşte in aceste momente de opţiune pentru politicile complexe europene. Formaţiunile romăneşti - ale căror preocupări de profesionalizare politică s-au rezumat de ani de zile numai la configurare, promovare şi manevare politică prioritar
prin 5-6 lideri de la Bucureşti - , trec astăzi printr-o criză de personal politic autorizat de electorat. Europa insăşi trece printr-o criză participativă la alegerile pentru parlamentul european. Prezenţa europeană in 2004 a fost redusă, mai ales in cazul noilor state europene - cei care s-au prezentat la vot au sancţionat anumite procese politice sau sociale. Chiar şi in ţările cu tradiţie democratică, votul a fost unul negativ cauzat de: războiul din Irak (in Marea Britanie), performanţa economică (in Germania), personalităţi politice (figura lui Silvio Berlusconi in Italia). Dintre ţările din Europa Centrală şi de Est nou intrate in UE, Slovacia a inregistrat o prezenţă de 17%, Polonia 20%, Slovenia 28%, Ungaria 28%. "Campioane" ale prezenţei au fost Cehia cu 44% şi Lituania cu 46%. Nu mai departe de mai 2007, prezenţa la vot pentru europarlamentare in Bulgaria a fost de doar 28%. Din acest punct de vedere, deşi romănii se declară ca fiind eurooptimişti, este posibil ca la alegerile europarlamentare să se inregistreze cele mai scăzute procente de participare din istoria postdecembristă. Incepănd cu 1996, prezenţa la urne a scăzut cu 19% şi tendinţa este descendentă.
In ultimul Eurobarometru, romănii identifică drept principale probleme ale ţării: situaţia economică (44%), sistemul sanitar (27%), inflaţia (27%), şomajul (20%), infracţionalitatea (18%), pensiile (17%), locuinţele (13%) etc. Datele de mai sus confirmă faptul că ne aflăm incă in copilăria unei societăţi pe cale de insănătoşire, care deocamdată revendică nevoi primare.
Provocările şi negocierile dure in competiţia din marea familie UE presupun atitudine intens proactivă, cooperare şi coordonare naţională pe culoarele politicii de la Bruxelles. Trei condiţii care la Bucureşti sunt ca apa de ploaie.
Citește pe Antena3.ro
