Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ultimii ani au dus la apariţia, în Europa, a unui curent de opinie bazat pe neîncredere în proiectul european actual, pe îndoială în legătură cu motivaţia şi competenţ a celor care asigură leadershipul de la Bruxelles. Acest curent de opinie, denumit, în mod curent, euro-scepticism, a devenit chiar o concepţie bazată pe o abordare cvasi-doctrinară, ce recomandă o atitudine de neîncredere faţă de ceea ce părea un proiect de tip win-win pentru
cetăţenii Europei. Rezultatele din sondajele de opinie sunt tot mai îngrijorătoare, în mai toate statele membre, exprimând faptul că în timp ce se afirmă VALORI comune, INTERESELE sunt tot mai divergente, mai ales în perioadele de criză. Nici în România lucrurile nu stau diferit. Dacă în 2004, scorul de încredere în Uniunea Europeană, conform primului raport Eurobarometru pentru România, era de 74%, în prezent, acest scor a scăzut la mai puţin de jumătate. Sunt multe alte elemente care ar justifica o atenţie mai mare pe care să o acordăm acestei tendinţe.
Într-un interviu pe care l-am acordat, cu ani în urmă, canalului de televiziune al Parlamentului francez, afirmam că sărăcia reprezintă inamicul absolut al libertăţii. Poţi avea libertatea opţiunii, a exprimării, dar mai devreme sau mai târziu îţi vei da seama că libertatea este importantă în momentul în care dispui de resursele necesare pentru a trăi.
Din păcate, după o perioadă de exuberanţă politică, după realităţi şi iluzii, după creştere economică şi credite cu buletinul, după speranţe, după aderare, după călătorii fără vize şi maşini second hand, ameninţarea sărăciei se reconturează acum pentru foarte mulţi dintre români, dar şi pentru mulţi dintre greci, spanioli, italieni, portughezi, ciprioţi...
Iar la întrebarea cine plăteşte pentru criză, pentru austeritate, pentru şomaj, pentru dramele de familie, răspunsul nu poate fi, evident, “turcul plăteşte”, pentru că Turcia nu este acceptată în Uniunea Europeană. Au plătit, într-o anumită măsură, românii, pentru care puterea de cumpărare, prin raportare la ceilalţi cetăţeni europeni, a scăzut şi pentru care lipsa de perspective generează, deocamdată, un grad ridicat de neîncredere în “calea europeană”.
Este o lecţie a istoriei care ne arată că nimic nu este ireversibil. Ceea ce se înfăţişase drept o împlinire permanentă, de neschimbat, o trecere definitivă dincolo de barieră, fără posibilitatea întoarcerii în istorie, pare a fi acum doar vârful unui ritm fluctuant. În aceste condiţii, a discuta acum despre noi cedări de suveranitate la nivelul Uniunii Europene înseamnă a răsuci cuţitul în rană. Oricum, e clar, fantoma scepticismului bântuie Europa.
Citește pe Antena3.ro
