Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dobanzile inca mari de la noi atrag capital speculativ si contribuie la aprecierea leului.
Executia bugetara din 2006 s-a incheiat cu un deficit surprinzator de 1,7% din PIB, avand in vedere surplusul care se inregistra la finele lunii noiembrie (peste 1% din PIB). Era de asteptat ca anul sa se termine cu un deficit, intrucat "cocoasa" de cheltuieli din decembrie a devenit o rutina a executiei bugetare in deceniul din urma. Mai erau si afirmatiile ministrului Vladescu, care, cu tenacitate, vorbea despre un deficit catre 2,5% din PIB. Ani in sir bugetul s-a executat cu frana trasa, de teama deficitelor bugetare mari. In plus, numeroase cheltuieli ce sunt amanate reprezinta obligatii neonorate ale statului fata de furnizori de produse si servicii. Dar si asa, marimea deficitului m-a surprins, tinand cont de anvergura trecerii foarte rapide de la surplus la deficit. Veniturile bugetului au crescut in 2006 pana la circa 32% din PIB si ca urmare a dinamicii peste asteptari a economiei (PIB-ul este estimat a fi crescut cu peste 7,5%). Este o regula ca atunci cand PIB-ul iuteste ritmul si veniturile fiscale cresc. Cota unica a insemnat o diminuare a impozitului pe profit si pe venitul personal. Dar ea a fost insotita de o extindere considerabila a ariei de aplicare, adica o crestere simultana a fiscalizarii (cat din economie este impozitat/taxat) si a fiscalitatii (acolo unde impozitele au crescut ca urmare a aplicarii cotei de 16% - de pilda la dividende si remunerari din depozite bancare). Sugerez celor interesati sa incerce o evaluare a impactului cotei unice daca nu ar fi avut loc concomitenta marire a fiscalizarii si a fiscalitatii. Numai asa vom putea judeca gradul in care cota unica a stimulat cresterea incasarilor bugetare, alte conditii fiind neschimbate. Terminarea anului cu deficit de 1,7% (potrivit Sistemului European de Conturi, deficitul ar fi mai mare) ridica o serie de intrebari privind relatia bugetului cu politica monetara. Anii ce vin reclama cofinantarea fondurilor europene si alte cheltuieli suplimentare care, fara schimbari in structura si nivelul cheltuielilor de acum, ar conduce la deficite bugetare tot mai mari. Deficite bugetare mai mari ar insemna deficite externe in crestere, avand in vedere probabilitatea inalta ca sectorul neguvernamental sa continue sa se imprumute vartos. Iar deficite externe mai mari ar pune presiune pe cursul de schimb, de depreciere - ceea ce ar afecta mersul dezinflatiei. Un antidot la cresterea deficitelor bugetare ar fi o modificare in compozitia cheltuielilor publice, care sa favorizeze productia de bunuri publice ce stimuleaza oferta interna. Usor de spus (teoretizat), dar nu simplu de realizat. Oricum, este de dorit cat mai mult din suplimentul de cheltuieli bugetare sa fie orientat catre infrastructura si educatie. Bancii centrale nu ii va fi usor cu cresteri de deficite bugetare. Si injectia de lichiditate operata in luna decembrie (anul trecut), operata de trezoreria statului, a complicat sarcina BNR, chiar daca initial Statul a "sterilizat" si el prin imprumuturi. Dar contul de capital fiind acum liber, deficite bugetare crescute inseamna lichiditate sporita in economie. Politica economica va avea de conciliat exigentele bugetului public mai mare cu cele ale continuarii dezinflatiei.Citește pe Antena3.ro
