Exemplara corectitudine a Antonestilor

12-19 aprilie 1944. In pregatirea Procesului asa-zisei mari tradari nationale, Ion Antonescu si Mihai Antonescu sunt anchetati in subsolul Ministerului de Interne (actualul sediu al Senatului), unde au fost depusi dupa aducerea din URSS, la 9 aprilie 1946. Pun intrebari: Avram Bunaciu, Dumitru Saracu si un anume Zelea, pe care n-am reusit sa-l identific, desi i-am sunat pe multi cercetatori ai afacerii, inclusiv pe Marcel-Dumitru Ciuca, istoricul care a descoperit si tiparit stenogramele interogatoriilor in volumul 3 al seriei "Procesul Maresalului Antonescu. Document", Editura Saeculum, I.O., Bucuresti, 1998. Ancheta, ca si Procesul, de altfel, nu-i vizeaza pe Antonesti. Autoritatile stiu ca piesa e jucata. Indiferent de ce ar spune Maresalul si Mihai Antonescu, si in conflict cu adevarul, cei doi vor fi condamnati la moarte. O succesiune de cuvinte tari, deja serbede prin utilizare excesiva: fascist, criminal, tradare, dusman al poporului. Interesul e pentru tararea lui Maniu si Bratianu in campania de asa-zisa denuntare si condamnare a fascismului.

Din cand in cand, fara vreo legatura cu logica anchetei, cad intrebari ocolitoare, perfide insa, despre pozitia lui Iuliu Maniu fata de razboiul impotriva URSS si fata de regimul antonescian. In chip surprinzator, si Ion Antonescu si Mihai Antonescu nu marseaza la targul sugerat de mai-marii zilei. Toate datele de politicianism dambovitean i-ar fi justificat in incercarea de a oferi anchetatorilor ceea ce acestia doreau. Iuliu Maniu si Dinu Bratianu fusesera printre complotistii care-i rasturnasera de la putere, ii arestasera, ii trimisesera in Rusia si acum ii imbranceau pe bancile acuzarii. Cei despre care acum li se cereau amanunte compromitatoare erau dusmanii lor de moarte. In timp ce ei, Ion Antonescu si Mihai Antonescu, se aflau in celulele Ministerului de Interne, anchetati erau zi si noapte, pregatiti pentru un proces mizer, scuipati in presa de deasupra, inclusiv in "Dreptatea" lui Iuliu Maniu. Liderul PNT si cel al PNL se bucurau de privilegiile libertatii, ba chiar si de cele ale puterii. Eram in aprilie 1946. Oricat de dusmani le era guvernul Petru Groza, Iuliu Maniu si Dinu Bratianu aveau statutul de popularitate si respect al liderilor Opozitiei.

Se putea presupune ca o cooperare cu anchetatorul ar fi dus la imblanzirea sentintei. Cei doi aveau toata indreptatirea de a ceda presiunilor exercitate de anchetatori. Care politician de la poale de Carpati n-ar fi comis gesturi si mai dihai pentru a-si salva pielea? Nu-l arestase Majestatea Sa pe Maresal, pentru a ramane pe tron?

Stenogramele ne pun la dispozitie numeroase momente in care cei doi refuza sa faca jocul comunistilor impotriva liderilor taranisti si liberali. La interogatoriul din 16 aprilie 1946, Avram Bunaciu merge drept la tinta: "Maniu si Bratianu aratau ostilitate fata de Germania hitlierista?" Maresalul avea sansa de a le administra celor doi o lovitura. Printr-un raspuns echivoc, daca nu chiar printr-un da. Spre dezamagirea anchetatorilor, raspunsul e categoric. Categoric invers celui dorit: "Da, erau ostili!"

Un alt anchetator, Stroescu, il ia la intrebari si pe Mihai Antonescu. La interogatoriul din 17 aprilie, omul numarul doi al regimului e chestionat despre posibila legatura dintre PNT si legionari. Anchetatorul are nevoie, de dezvaluiri prin care adversarii comunistilor sa poata fi acuzati de legionarism. Intrebarea vine direct: "In acest timp, prin informatiile dvs., n-ati stiut daca existau legaturi intre legionari si Partidul National taranesc?"

E o intrebare ce da posibilitatea raspunsului in doua ape. Pe Mihai Antonescu nu-l costa nimic sa spuna ca avea informatii. Fostul lider antonescian e insa de neclintit. El raspunde pe cat de sec, pe atat de corect: "Nu".

Comportamentul lui Ion Antonescu si al lui Ion Antonescu fata de adversarii politici interni a fost un exemplu de corectitudine. A fost la fel si comportamentul adversarilor fata de cei doi? Ne raspunde Declaratia lui Constantin (Dinu) I.C. Bratianu, seful PNL de dupa rasturnarea lui Antonescu, publicata in "Universul" din 1 septembrie 1944: "El insa, ca sa cistige bunavointa lui Hitler, s-a incadrat intr-atit in politica acestuia, incat a depasit orice limita, introducand la noi excesele dictatoriale ale Germaniei, ca persecutii de munca fortata, cu ucideri si cu suprimarea oricarei libertati de care pana la acest regim se bucurasera cetatenii tarii.

In timpul dictaturii maresalului Antonescu, Romania a suportat un regim care nu corespunde cu simtamintele unui popor bland si tolerant, cum este poporul nostru." O asemenea denuntare a regimului antonescian era o exagerare. Seful liberalilor o facea in libertate, nu inchis in celula din subsolul Ministerului de Interne si, in nici un caz, amenintat de perspectiva plutonului de executie. Cum se explica aceasta lasa lovitura data Maresalului, care, printre altele, se opusese lui Hitler pentru ca Iuliu Maniu si Dinu Bratianu sa fie trimisi in lagar? Prin nevoia de a face fata bataliei politice angajate cu comunistii in chestiunea denuntarii fascismului!

Liberalul-sef sacrifica adevarul de dragul puterii catre care aspira. Ion Antonescu si Mihai Antonescu n-au sacrificat adevarul. Nici de dragul de a mai trai!

NIMIC NU SE PIERDE

15-18 noiembrie 1938. Carol al II-lea intreprinde o calatori la Londra pentru a vedea ce sprijin are Romania in contextul european tot mai ingrijorator dat de ascensiunea Germaniei lui Hitler. Expresie a nelinistii din tara fata de prabusirea aliantelor traditionale, calatoria e urmarita cu sufletul la gura. Dand curs aceste stari de spirit, dar si cultivarii propagandistice a Suveranului, Radio Romania instaleaza in Piata Palatului Regal din Bucuresti o statie mobila pentru transmiterea in direct a ceremoniei de la Londra.

LUMEA PRIN CARE TREC

Capcana Internetului Cu directorul Arhivei SRI discut despre tineretul de azi. Ajungem la acest subiect usor de suspectat ca fiind din Conu Leonida… desprins, dupa ce mi-am spus parerea despre Miscarea legionara: si-a avut radacinile in nemultumirea tinerei generatii fata de tochitura politicianista. Saracia invocata de multi drept cauza de fond a ascensiunii legionare ramane in plan secund, daca nu chiar departat. Nu pentru a scapa de saracie au venit spre organizatie Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcanescu, Vasile Christescu, Petre Tutea, Constantin Noica. Sa ne mai miram ca majoritatea membrilor erau studenti sau elevi? Gasesc astfel prilejul unei trimiteri la generatia tanara de azi. Interlocutorul ma contrazice. Din experienta familiei sale poate jura: tinerii nu sunt o problema. Stau zi si noapte in fata Internetului. Care Internet - intervin eu - e ca un drog al democratiei. Putine lucruri, si acelea superficiale, despre lume si viata. In plus, cine da informatiile in retea isi asigura asimilarea viziunii lor de catre milioane de tineri. E ca si cum oamenii unui anumit moment istoric ar citi o singura carte. Pe vremuri, dincolo de manuale, erau profesorii, strada, biblioteca. Unui tanar i se ofereau mai multe surse de informare despre un subiect. Acum, nu-i ramane decat unul: Internetul. Daca mai are timp, dar mai ales ochi sanatosi, dupa noptile pierdute fixand ecranul fosforescent al celuilalt instrument de tampire globalizata : televizorul.

BARFE

Antipatie de jurnalist Adevarul lui Alexandru Beldiman isi face un cal de bataie din Carol I. Pe frontispiciul ziarului e trecut indemnul: "Sa te feresti, romane, de cui strain in casa!" De 10 mai, aniversarea venirii lui Carol, Adevarul apare an de an cu prima pagina incadrata in negru si cu titlul mare: "10 Mai - zi de doliu". Utilizarea chenarului negru pentru a desemna chiar de la pagina intai pozitia ziarului e o practica larg raspandita in presa romaneasca. C. Bacalbasa reproduce in Bucurestii de altadata fragmente din reportajul dedicat de Adevarul Balului de Anul Nou 1894: "Balul dat la Curte in seara de una ianuarie a facut un fiasco formidabil. Afara de corpul diplomatic si de lumea oficiala, nu era nimeni, absolut nimeni. Aceasta abstentiune este foarte semnificativa. Dinasticul (?) colonel Candiano-Popescu a declarat ca cotilion nu va fi - pentru ce? - fiindca cotilionul necesiteaza cheltueli, pe care regele nu le poate face in momentele de criza prin care trecem. Supeul foarte prost: icrele, desi proaspete, erau foarte sarate; pestele raspandea un miros neplacut; vinurile lasau mult de dorit. M.S. Regele foarte posomorat. Suveranul e furios ca nepotul si nepoata sa nu au venit pentru a face onorurile acestui bal. La finele supeului capitanul Solomonescu, cu vreo suta de agenti politienesti, au devastat mancarurile ce mai ramasese pe mese si au desertat toate sticlele, bineinteles in sanatatea Dinastiei." De la memorialist aflam ca respectivul capitan era comandantul sergentilor din Bucuresti.

UN SECOL IN IMAGINI

August 1961. Soldati din Germania de Est pazesc lucrarile la Zidul Berlinului.

SAPTAMANA VIITOARE

Noi date despre lovitura de stat militara din ’89