Extinderea balcanică, la "calendele greceşti"

Dupa o perioada de aproape doua decenii petrecuta in spatiul balcanic, in calitate de reprezentant diplomatic al tarii, revenirea de fiecare data in aceasta zona a fost o bucurie savurata cu placere. Regaseam locuri si oameni minunati animati de dorina de a construii o lume bazata pe standarde occidentale care sa-i aseze la locul meritat in familia europeana. Ultima vizita, in vara acestui an, mi-a atras atentia, ceva mai mult, la o alta imagine, care exprima ingrijorarea fata de perspectivele deloc incurajatoare fata de viitorul reginii.

Crearea unui stat supus legii si reamenajarea juridica a regiunii au fost unul din obiectivele importante asumate de UE – in urma cu cativa ani - cu scopul declarat de pregatire a societatilor balcanice pentru etapa: integrarea europeana.

In fond UE era vazuta, desi nu se recunostea, drept un fondator de ordine prin "naturalizarea valorilor" si institutiilor fundamentale europene respectiv: statul de drept, cultura normei juridice, democratia multietnica, in toate zonele periferice ale Europei. Aceste principii, agreate la inceput cu interes in Balcanii de Vest, au inceput sa se stinga incet, astfel ca dupa anul 2008, entuziasmul pentru proiectul european, nu mai are consistenta inceputului, revenid la stereotipurile relative fata de realitatile balcanice umbrite fortat de criza economica a zonei euro.

Definirea unei strategii pentru procesul de integrare a fost amanata incet si punctata de afirmatia noului presedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker care a dorit sa sublinieze ca "nu va exista nici o noua extindere in urmatorii cinci ani". Promisiunea ca negocierile vor continua, nu mai are forta trecuta pentru tarile din prima linie precum Serbia, Muntenegru, Macedonia, Albania, dar si fata de celelalte tari aspirante, care privesc cu scepticism aceste asigurari fara acoperire. In fapt declaratia presedintelui CE reflecta incapacitatea acestui moment de a construi un nou proiect de extindere adaptat noilor conditii pentru ca apetitul politic european este concentrat pe salvarea Uniunii si mai putin pe integrarea Balcanilor in Europa .

Disponibilitatea UE pentru o noua abordare nu se intrevede, mentinand vechile etichetari mult mai commode decat efortul inovarii. Credibilitatea UE in Balcani incepe sa atinga cote din ce in ce mai nedorite, si asta pentru din ce in ce mai multi locuitori. Exista apreciei ca evenimentele din Ucraina generate si de o politica externa a UE slaba, vor insemna inceputul momentului reevalurii de catre Rusia a doctrinei politice fata de Balcani. Intentiile UE de a plasa Balcanii de Vest pe pozitie de asteptare, convin Rusiei si deschid cale pentru revenirea acesteia intr-un spatiu la fel de strategic ca si NATO. In aceste conditii, retorica panslavista a aparut in spatial balcanic, mizand pe revenirea Rusiei ca o contrapondere a UE in Balcani de Vest.

Ori toate aceste aspecte vin tocmai pe fundalul pierderii increderi in Uniune preocupata de instalarea noilor autoritati de la Bruxelles si de noile programe a caror orientare nu este inca clara pentru multi europeni.

Scepticismul balcanic se apropie de cel european cu tendinta depasiri, facand greu de atins optimismul de la inceput. Imaginea de ansamblu a situatii de astazi a fost conturata intr-o reuniune cu tema "Europa de Sud- Est intr-o Era Multipolara" tinuta la Pristina cu catva timp in urma, care sublinia ca zona nu mai prezinta o prioritate pentru UE pentru ca au fost lasate prea multe lucruri in asteptare si suspans.

S-a ajuns la o situatie neclara a procesului integrarii dominat de oboseala extinderii in Balcani, "euforia facand loc nationalismului si xenofobiei la generatia tanara".  O constatare care poate atrage atentia despre perspectivele si evolutiile din regiune in conditiile in care scena europeana a inceput sa fie agitata de revenirea unui vechi actor. Realitatea arata ca preocuparile UE fata de Balcanii de Vest au intrat intr-un con de umbra din care inca nu se vad iesirile.

Pentru Balcani - aprecia un analist - a sosit de acum vremea sa se intrebe daca nu cumva influenta UE in regiune nu va fi la fel de scurta ca stapanirea austriaca in Oltenia la inceputul secolului al XVIII- lea. O comparatie, cu umor, dar nu numai. Oricum, managementul de criza al liderilor UE lasa spatiu tuturor posibilitatilor.

Citește pe Antena3.ro

Anamaria Prodan, în lacrimi după moartea nașului ei, Silviu Prigoană: „Trebuia să ne întâlnim sâmbătă, la masă”