Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un fizician al cărui nume îl poarta un element sintetizat, o particulă elementară, un accelerator şi un observator cosmic de raze gama, Enrico Fermi, se întreba prin 1950: "Unde or fi toţi ?". Era o formulare simplă a ceea ce avea să devină cunoscut drept paradoxul Fermi. Savantul înţelesese că vârsta şi dimensiunile Universului ne fac să credem că există un mare număr de civilizaţii extraterestre avansate din punct de vedere tehnologic. Totuşi, această ipoteză nu poate fi nici confirmată, nici contrazisă, fiindcă nu există observaţii directe care să o susţină sau să o infirme.
Ce e drept, se pare că nu prea îi interesăm pe extratereştri. Ei nu ne vizitează, nu ne telefonează, nici măcar nu se ostenesc să ia legătura prin radio. Nimic. Ne simţim neglijaţi, poate chiar ignoraţi. La urma urmei, noi îi căutăm de mai bine de jumătate de secol, de când a fost lansat programul SETI de căutare a inteligenţelor extraterestre.
Autorul unei cărţi recent apărute, Paul Davies, îşi intitulează creaţia, "Stranie tăcere - suntem oare singuri în Univers?" şi ne asigură că programul menţionat este condus nu de OZN-işti, ci de oameni de ştiinţă. Ei scormonesc cerurile în căutarea unui semn şi folosesc cea mai avansată tehnologie încercând să descopere semnale radio, comunicaţii prin laseri, balize electronice. Până acum nu au găsit nimic. Suntem înconjuraţi de tăcerea cosmosului.
Cea mai simplă explicaţie este că nimeni nu are nimic de spus. Multe dintre teoriile ştiinţifice actuale susţin că apariţia inteligenţelor avasate este mai mult sau mai puţin întâmplătoare. Chiar dacă o planetă beneficiază de un mediu adecvat, obstacolele nu lipsesc. Mai întâi e nevoie de apariţia unor forme de viaţă din ceea ce oamenii de ştiinţă numesc "supa primordială", mai apoi de un lung şi complicat proces evolutiv care să producă organisme cât de cât inteligente.
Surprinzător, Davies are mari îndoieli în ce priveşte apariţia vieţii pe alte planete. După el, viaţa pe Pământ este un simplu accident. Dacă el s-ar fi petrecut şi prin alte părţi, Universul ar fi plin de civilizaţii inteligente. Criticii consideră acest punct de vedere ca fiind cel puţin îndoielnic. Privind lucrurile dintr-o perspectivă biologică, primele forme de viaţă au apărut pe Terra relativ repede, a fost însă nevoie de multe sute de milioane de ani pentru apariţia inteligenţei. Cu chimia ne descurcăm, cu inteligenţa merge mai greu.
Să nu uităm că există tot felul de nuanţe atunci când vorbim despre inteligenţă. Multe păsări, în special cele din familia corbului, sunt mai ingenioase chiar decât maimuţele. Despre caracatiţe şi inteligenţa lor s-au scris biblioteci întregi. Faptul că mamiferele, păsările şi moluştele au evoluat independent ne face să credem că inteligenţa este un rezultat natural al solicitărilor evolutive. Nu avem de-a face însă cu o inteligenţă capabilă să trimită semnale spre alte sisteme planetare.
Oricât ne-ar impresiona corbii, nu ei sunt cei care vor crea o teorie unificată a câmpului electromagnetic. De altfel, nici cu caşcavalul nu s-au descurcat grozav.
O ştiinţă avansată cere o anume capacitate intelectuală, în stare să creeze culturi complexe şi să cerceteze structurile ascunse. Teoretic, asta ar fi o raritate din punctul de vedere al evoluţioniştilor. Cu alte cuvinte, biologia ne spune că şansele conversaţiilor cosmice sunt limitate. Poate că Universul e plin de tot felul de fiinţe pentru care pământenii nu prezintă nici un interes. Ar fi trist, deprimant chiar.
Poate că mult mai trist ar fi să constatăm că nu suntem o excepţie. Tăcerea ar deveni atunci ameninţătoare, sinistră. Dacă apariţia civilizaţiilor avansate ar fi un fenomen frecvent, ar însemna ca durata lor de viaţă să nu fie prea mare. Poate că ne-au căutat, dar au dispărut între timp. Credem cu toţii că umanitatea va rezista într-un viitor greu de definit, dar nu putem fi siguri că o specie cu o tehnologie avansată nu va găsi cu uşurinţă un mod de a se autodistruge. Război, epidemii, poluare...
Cum era de aşteptat, nu lipsesc speculaţiile nici din foarte sobra carte a lui Davies. Ne vor invada extratereştrii cu viruşi informaţionali? Dacă viitorul inteligenţei aparţine maşinilor, vor avea oare ele sentimente? Cât va mai dura tăcerea? Ne vom petrece viaţa în linişte?
Oare să citim o presimţire în versurile lui Ion Heliade Rădulescu:
"Tăcere este totul şi nemişcare plină:
Încântec sau descântec pe lume s-a lăsat,
Nici frunza nu se mişcă, nici vântul nu suspină,
Şi apele dorm duse, şi morile au stat".
