Falseturi în orchestra lui Crin

Congresul PNL avea toate premisele spre a fi o reuniune calmă, cu o derulare în care accentul să fie pus fără patimă pe câteva realităţi. În ultimii trei ani, partidul "cel mai vechi din România şi din sud-estul Europei", cum îl definesc cu îndreptăţire liderii săi, a înregistrat succese categorice. Succese care nu pot fi disociate de echipa lui Crin Antonescu, care i-a succedat celei a lui Tăriceanu. Partidul s-a consolidat, iar rezultatele nu au întârziat. Scorurile foarte bune obţinute la alegerile locale şi la cele parlamentare de anul trecut au confirmat strategia staff-ului. Iar construcţie USL, avându-i drept artizani pe Antonescu şi Ponta, dar şi pe Daniel Constantin, a demonstrat că o alianţă chiar alcătuită din partide cu doctrine aproape opuse poate fi una de succes. Dacă îşi propune să dea prevalenţă interesului naţional mai ales într-o perioadă de criză economică internaţională, a cărei gravitate a fost adâncită, în ţară, de un regim abuziv, incompetent şi corupt, cum a fost cel al lui Băsescu-Boc. La rândul său, Crin Antonescu s-a dovedit a fi un politician hotărât, nu o moluscă, menţinându-şi angajamentele, începând cu susţinerea lui Geoană la alegerile prezidenţiale, apoi a lui Victor Ponta ca premier şi nu în ultimul rând inflexibilitatea faţă de prezenţa (refuzată şi de electorat) a lui Băsescu la Cotroceni.

Trecerea în revistă a acestor dezvoltări, ca şi strategia pentru propulsarea lui Crin Antonescu - potrivit hotărârii unor precedente congrese la nivelul USL - ar fi fost principala agendă a forumului liberal din aceste zile. Desigur, fără a cădea în festivism şi fără a ignora chestiuni vitale pentru naţiune. Cum este situaţia economică şi socială, mult prea degradată şi aflată la un punct de fierbere ce poate genera oricând tulburări. Care în Bulgaria, iată, au dus la căderea Guvernului. Mi-aş îngădui, însă, să anticipez că dezbaterile de vineri şi de sâmbătă ale congresului nu vor fi unele formale şi, mai ales, prea liniştite.

De câteva luni, un grupuscul, avându-i în frunte pe Călin Popescu Tăriceanu şi pe Andrei Chiliman, agită apele, căutând, cu sprijinul unor tarabe de propagandă băsiste, tot mai agresive, după ce tentativa pedelistă de a sparge USL prin atragerea şi capturarea PNL a eşuat. Care încearcă prin zgomot de tobe şi tingiri să creeze impresia unei disidenţe majore în PNL, automat şi în USL. Nu cred nici în cea mai mică şansă de reuşită a unor asemenea contestatari, definiţi mai curând prin ranchiună, prin frustrare personală, decât prin argumente reale şi solide. Pun mare preţ pe democraţie, inclusiv pe aceea de partid. Dar acest principiu nu poate, nu trebuie să fie o partitură tipărită, pare-se, pe la Cotroceni, cântată strident şi îmbâcsind cu falseturi concertul unei orchestre care nu s-a născut de la sine, peste noapte.
Un ingredient interesant este, la congresul penelist, înscrierea pe orbita partidului Brătienilor a primarului Sibiului, Klaus Iohannis. Mişcarea, gândită şi pusă în operă de Crin Antonescu, poate avea, pe termen mediu şi lung efecte benefice pentru liberali. Care, după pasul straniu făcut cu Gigi Becali, a cărui cooptare nu ştiu cât folos electoral le-a adus, aduce prestigiul său de om politic atestat de mulţi ani prin seriozitate, profesionalism şi, nu în ultimul rând, uşi deschise pe la Berlin şi în alte capitale vestice. Personal, am însă  o anumită reţinere, legată de graba cu care Iohannis e propulsat imediat pe locul doi în ierarhia partidului. Ceea ce, într-o formaţiune cu pretenţiile celei liberale, cu lideri vechi şi ambiţioşi, s-ar putea să işte niscaiva rumori. După cum nu sunt convins că "posibilul premier" - nu e clar când şi în ce condiţii - nu-i provoacă şi lui Victor Ponta oarece gânduri. Probabil, fără temei...