Falsul reprezentant

Pentru prima dată sub mandatele lui Traian Băsescu, preşedintele s-a erijat de facto, contrar prevederilor constituţionale, în unicul reprezentant oficial al statului român. Autodenumindu-se şi erijându-se într-o calitate inexistentă în Constituţie, şi anume cea de şef de stat. Şi tot pentru prima dată, Curtea Constituţională, creând o prevedere cu dedicaţie, i-a recunoscut preşedintelui acest statut. Partea tragi-comică a acestei operaţiuni de schimonosire a democraţiei este ca Traian Băsescu, susţinut în mod artificial sub puternice perfuzii la Palatul Cotroceni de către unii lideri euro-atlantici, nu mai reprezintă, de fapt, interesele cetăţenilor României. Ci interesele protectorilor săi.
   
Ar fi nu numai incorect, ci de-a dreptul natâng să ne imaginăm că, accesând sistemul de alianţe şi înţelegeri euro-atlantice, România intră pur şi simplu într-un paradis. Un paradis al popoarelor. Un paradis al tuturor cetăţenilor care trăiesc sub uriaşa umbrela euro-atlantică. Un paradis în care singurele preocupări ale guvernanţilor se reduc la a căuta soluţii pentru ca toate populaţiile şi toate comunităţile din UE şi NATO să trăiască din ce în ce mai bine. Egalizându-şi nivelul de trăi.
   
Apartenenţa noastră la Uniunea Europeană, pe care ne-am dorit-o şi ne-o dorim, înseamnă că împărtaşim acelaşi set de valori vizând democraţia, libertatea, siguranţa cetăţenilor. Şi că suntem preocupaţi în comun de crearea unei vaste pieţe comerciale şi de producţie, care să aducă un plus de câştig populaţiilor din fiecare stat membru, prin simplul fapt al înlăturării unor bariere economice şi vamale. Şi a creării unor reguli comune. La fel, apartenenţa noastră la NATO, faţă de care suntem datori să răspundem cu loialitate şi consecventă, noi o vedem ca o garanţie a securităţii naţionale. Dar şi a securităţii individului. Judecă toate statele în această paradigmă?
   
Am fi extrem de naivi să ne imaginăm că nu mai există interese care vizează câştiguri realizate de unele state pe seama altor state. De statele din centru pe seama statelor din periferie. De statele euro pe seama statelor non-euro. Şi nu mai insist. Mă rezum doar să afirm un fapt elementar. Şi anume că, pentru un stat mai slab, cum este România, mai nou-venit în UE, mai la periferie plasat şi, după 50 de ani de comunism, mai slab pregătit pentru a face faţă liberei concurenţe, negocierea politică este extrem de importantă. Iar lipsa negocierii politice poate fi fatală.
   
Din această perspectivă, delegitimarea preşedintelui României, prin masivul vot popular pentru demiterea sa, şi menţinerea acestuia, în mod artificial, în vârful unei instituţii pe care, democratic, nu o mai poate reprezenta, sunt extrem de periculoase pentru România şi pentru români. Dar şi extrem de profitabile pentru un stat ca Germania, de exemplu.
   
Este absolut contraproductiv, chiar şi pentru o majoritate parlamentară cum este cea care a dat Guvernul Ponta 2, să încerce să se poziţioneze în Uniunea Europeană şi, în general, în concertul internaţional, trimiţând la înaintare un reprezentant, în speţă Băsescu, care a încetat de mult să mai fie avocatul acestui stat. Un om profund îndatorat celor care îl ţin în formol.

Sursa: CorectNews