FC Braşov, liniuţa de legătură dintre Dinamo şi Gloria Buzău

Înjurătura nu mai este suficient de încăpătoare pentru a-i cuprinde pe troglodiţii fotbalului. Mila pare a fi singura circumstanţă potrivită cu statutul chinuţilor primei divizii. Fiindcă nu poţi pretinde cotonogului să fie sprinten, nu poţi pretinde reacţie unor pacienţi aflaţi sub anestezie naturală. Neputinţa, ca să nu-i zic prostie, este suverană. Liga Profesionistă de Fotbal şi afiliaţii pot fi trecuţi mai degrabă sub tutela vreunei organizaţii de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi.

Fie că discutăm despre fruntea, mijlocul sau zona de ruşine a clasamentului, concluzia rămâne valabilă. Dinamo şi Gloria Buzău sunt tot acolo. În non valoare. Doar întâmplarea sau negustoria veroasă le separă, pentru ca între fruntea şi coada clasamentului să încapă toţi ceilalţi chinuiţi ai competiţiei. Rezultatele ultimei etape confirmă diagnosticul.

Dinamo este echipa celor mai constante evoluţii. Adică nu joacă nimic, dar câştigă. Nici în meciul de sâmbătă nu le-a fost greu dinamoviştilor să-şi adjudece victoria. Mi s-a părut că mult mai greu i-a fost Oţelului să piardă. Strădania gălăţenilor în atingerea acestui scop a fost de excepţie. Efortul suprem s-a făcut remarcat la executarea penalty-ului pe care arbitrul Marius Martiş l-a acordat împotriva intenţiilor de joc. Sau de jocuri! Nu intrăm în amănunte. Noţiunile de contabilitate m-au răpus întotdeauna, fără drept de apel. Domnul Nicolae Badea, domnul Cristian Borcea, domnul Vasile Turcu şi toţi ceilalţi foarte domni de la Dinamo, în schimb, ştiu o aritmetică cu care îşi surclasează adversarii. Dacă n-or începe să se doboare între ei, respectivii olimpici au titlul asigurat. În coborârea săptămânii spre asfinţit s-a produs şi nocturna profundă a domnului George Becali. Neisprăviţii judecăţii subţiri avansaseră supoziţia blatului la meciul Stelei cu Gloria Buzău. Înainte de meci mi-am pierdut timpul contrazicându-i pe suspicioşii fără cusur. După meci mi-am dat seama că acuzaţia de blat ar fi fost adevărat balsam. Ar fi reprezentat o scuză admirabilă pentru evoluţia fără căpătâi a steliştilor. Altfel, trebuie să acceptăm realitatea că numai pe seama unor împiedicaţi au reuşit buzoienii, după 12 (douăsprezece) etape, să-şi dubleze zestrea de puncte. De la 1 la 2! Isprava actuală egalează o altă performanţă de poveste a celor două echipe. Aceea de a-i fi creat notorietate lui Bunică, altfel un jucător perfect egal cu mediocritatea.

Liniuţa de legătură între Dinamo şi Gloria Buzău o reprezintă FC Braşov, echipa care taie clasamentul în două cu o performanţă ameţitoare. Jumătate din meciurile pe care le-a disputat echipa antrenată de răsfăţatul Răzvan Lucescu s-au încheiat cu rezultate de egalitate. Un 1-1 şi nu mai puţin de cinci remize albe. Dacă adăugăm realităţii de fapt şi amănuntul că totalitatea golurilor marcate şi primite de FC Braşov nu depăşeşte cifra 14, avem imaginea definitorie a unui fotbal chelit de virtuţi.