Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Azi dimineață m-a vizitat o femeie, care se gândește să facă ceva cu ea însăși, să se iubească pe ea; nu se place pe sine, e anxioasă, nervoasă, plină de frici și trăiește un sentiment de vinovăție permanent. În exterior ea pare o femeie puternică, este inteligentă, oamenii percep că ar putea învinge și munții, dacă ar lupta cu ei. În ea însăși trăiește o dramă, în afară pare a fi la polul opus. Când a intrat în casa mea, era uluită; se privise în oglinda liftlui și, pentru prima oară în ultimii ani, imaginea ei din oglindă îi părea frumoasă. ”Mi-a plăcut de mine, mă iubeam, îmi părea că sunt frumoasă. De ani de zile mă uit în oglindă și mă uit așa, cu coada ochiului, îmi pare că sunt urâtă, orice creme mi-aș da, oricum m-aș farda. Adesea m-am pieptănat cu spatele la oglindă, de teamă să nu mă văd urâtă. Nu-mi vine să cred că m-am văzut frumoasă”, spunea ea și lacrimile îi curgeau șuvoaie pe obraji. Atât de puternică era starea ei încât mi-au dat și mie lacrimile, dar simțeam în lacrimile acestea un fel de început de primăvară a sufletului, un fel în care sufletul ei îi șoptea, îi spunea de-a dreptul; ”O, ce bine-i că vrei să faci o schimbare în tine. Sunt de acord cu asta”! Era o stare de iubire dincolo de lacrimi, un sentiment puternic, care s-a transmis instantaneu, parcă ar fi umplut încăperea, dar și pe mine o dată cu inima și mintea acestei femei.
Oare de ce nu-i place unui om de el însuși? E chipul fizic cauza neplăcerii de sine, e nasul, sunt ochii, e trupul acela pe care nu-l iubim când ne privim pe noi înșine în oglindă? Oare chiar suntem prea grași, prea slabi( femeia despre care am vorbit mai sus are o siluetă de invidiat!), oare avem nasul prea mare sau prea mic, oare chiar avem nevoie să ne punem silicoane, să ne mărim buzele, să ne întindem pielea feței și să ne ascundem ridurile? Vedem frumusețea în trup sau alta e cauza frumuseții noastre? Această uriașă industrie a ”înfrumusețării”, care ne cucerește și ne atrage, promițându-ne că ne vom vedea în oglindă mai tineri și mai frumoși după ce vom cheltui maldăre de bani în acest scop, izbutește să ne zdrobească în minte percepția distructivă că nu ne placem pe noi înșine? Ei, bine, nu, nu se întâmplă chiar așa; operațiile estetice, machiajul, rochiile sau hainele scumpe și toate accesoriile moderne, pe care cheltuim bani grei într-o viață, sunt ca pansamentele care stau deasupra rănii infectate; ele nu vindecă rana, ci doar o ascund, o acoperă așa încât să n-o mai vedem. Durerea de sub pansament reapare continuu și ne crează nemulțumire de sine, neplăcere de sine, neacceptare de sine și sentimentul că nu suntem frumoși! Cheltuim enorm să fim frumoși, dorința noastră de a fi frumoși e una intensă, fantastică, e un vis permanent al ființei umane, e mai mult un dor uriaș decât un vis. În acest dor al omului de a fi frumos, e dorul și e strigătul sufletului, care ne arată că frumusețea noastră este continuu prezentă și e în noi. În fața acestei femei am simțit eu însămi mai puternic ca niciodată ”însăși frumusețea sufletului”, care mă făcea pe mine să-i simt dragostea și să simt că dragostea e starea care face oamenii frumoși!
Corpul nostru fizic e cumva expresia sufletului nostru. În oglindă noi ne vedem mai degrabă expresiile sufletului, ale minții, emoțiile noastre, care trădează ce gândim, ce simțim și ce fel de viață interioară avem. Dacă gândim despre noi în tremeni negativi, ne învinuim și dacă la fel îi privim și pe oamenii din jurul nostru, ne vom simți urâți. Vom privi în oglindă cu spatele, de teamă să nu ne vedem propria minte, de teamă să nu aflăm că mintea ne e urâtă. În realitate, fără să recunoști că ai o minte urâtă, nu vei face nimic să fii frumos. Percepțiile negative fac oameni urâți din oameni frumoși, o minte frumoasă face din chipuri fizice urîte chipuri a căror frumusețe iradiază ca o stare de iubire. De aceea adevărata frumusețe e chiar iubirea din sufletul nostru, pe care o ascund gândurile minții. Dacă vrem să privim în oglindă chipul nostru frumos, trebuie să ne înfrumusețăm mintea și să înțelegem, înainte de orice, că chipul frumos e expresia iubirii pe care o simțim și care nu-i blocată de gânduri negre. Operația estetică cea mai profundă e tocmai operația pe care i-o facem minții noastre și care, vindecată fiind, lasă razele iubirii din suflet să iasă în exterior, cum iese soarele după ...furtună! Asta am simțit eu în acea femeie; sufletul ei, iar ea asta a văzut în oglinda liftului, sufletul său frumos!
Citește pe Antena3.ro
