Fizica, pe înţelesul tuturor

Elevul Matache M. Marin e slab la fizică. Când i se dă pentru acasă o problemă cu două trenuri, A şi B, care trebuie să aibă acceleraţii diferite adică a1 şi b1, ca să se întâlnească în gara C, elevul Matache stă ore întregi ca hipnotizat cu problema în faţă, pentru că a călătorit odată cu un tren, care s-a întâlnit în gara Ciulniţa cu altul şi nu i-a plăcut deloc ce s-a întâm­plat, din punct de vedere fizic. Vagonul D, în care se găsea el şi maică-sa, a zburat până pe linia H, iar vecinii de compartiment X, Y şi Z s-au trezit din zbor tocmai la spitalul din Constanţa. X şi Y într-un singur pat, că era mare aglomeraţie din cauza unor ciocniri în lanţ pe Şoseaua DN 1, cu H morţi şi răniţi, iar Z la reanimare, fără un picior, P, şi o mână, M.

De fapt, elevul Matache e slab doar la problemele cu trenuri şi avioane, care-s cele mai multe. La problemele cu avioane nu se bagă, nici dacă îl bate taică-său L zile la rând.

Ca s-o facă pe deşteptul, domnul Mata­che senior, de profesie încărcător-des­cărcător pe unde capătă de lucru, zice: Ia să vadă şi tata ce mare scofală e cu pro­ble­mele astea de fizică. La aia cu trenurile geme încet, în semn că ar şti să-i dea de capăt, dar din motive strict pedagogice preferă să-l lase pe băiat să-şi răsucească mintea, însă când vede că şi avioanele pleacă tot din localităţile A şi B, ca tre­nu­rile, se enervează şi pe bună dreptate: Mă, Mătăchiţă, să mor io, zice domnul Marin M. Marin, dacă nu se ciocnesc! Problema spune că avioanele vor trece unul pe lân­gă celălalt după F ore de zbor, la mică distanţă. Dar tot domnul Marin M. Marin e cel care bagă de seamă ce tâmpit e deş­tep­tul care a compus problema. Cum să le lase mă, Mătăchiţă, tată, să zboare la mică distanţă cu nişte elevi proşti ca voi? Se ciocnesc sigur, că-i ţara plină de fizică. Măcar de ar scrie cât de aproape e bine să meargă două avioane, ca să nu se pupe-n bot. Că eu, când am fost în delegaţie la Baia Mare, era să intre în noi un reactor militar să ne facă zob. O să vorbesc mâine cu profesorul de fizică să-ţi dea numai probleme cu căruţe şi Dacii, că aici parcă m-aş pricepe.

Într-adevăr, domnul Marin M. Marin ştie din proprie experienţă cum e când intră o maşină G - de fapt 24 G 345, nu­măr de depozit - cu 70 de kilometri la oră în căruţa S, a lu' nea Gicu, paznicul de la dispensar.  Căruţa se face praf, însă nea Gicu, deşi e beat mai tot timpul, nu pă­ţeşte nimic. Domnul Marin M. Marin of­tează, ca şi cum ar mai sta să-l ajute pe băiat, dar are oră la încărcat-descărcat, iar Matache, cu caietul de probleme în faţă, pricepe, în sfârşit, că n-are rost să-şi mai bată creierii. Că orice om aflat cândva într-un tren aruncat de pe şine de un mărfar bezmetic, condus de un mecanic adormit, într-o zi de miercuri, pe la ora L şi un sfert, rămâne pe viaţă cu imaginea dezastrului în memorie. Dar de unde să ştie profesorul că elevii de la ţară nu cu fizica au ei ce au, ci cu trenurile perso­nale, cu drumurie desfundate, pe care nici autobuzul de ora 7 dimineaţa nu se încumetă la mai mult de X kilometri pe oră, cu taţi analfabeţi şi cu o programă şcolară care n-o să le fie de folos niciodată?