Suspiciunile ca in perioada actualei guvernari arieratele au crescut si ca tocmai de aceea cifrele privind evolutia lor fusesera puse sub obroc au fost confirmate acum de FMI, care le-au dat in vileag.
Ceea ce autoritatile au putut ascunde populatiei n-au putut ascunde FMI-ului. Acesta vine acum si spune raspicat ca ansamblul arieratelor este de aproape 40% echivalent PIB, in ciuda cresterii PIB in anii din urma si stergerilor masive de arierate "istorice", stergeri decretate de Guvernul Nastase.
Indeosebi in cazul intreprinderilor care se privatizeaza. Potrivit FMI, cu un an in urma, la mijlocul lui 2003, arieratele globale fusesera cu 4,3% echivalent PIB mai mari decat la sfarsitul anului 2001, respectiv cu peste 2 miliarde de euro mai apasatoare.
In timpul actualei guvernari nici nu se putea altfel decat ca arieratele sa creasca. Factori obiectivi si subiectivi au concurat in aceasta directie. Pe de o parte, o serie de constrangeri impuse extern obligau fie la masive si severe restructurari, fie la neplata furnizorilor si statului ca ultima sursa de finantare.
S-a ales din pacate ultima varianta. Asanarea si privatizarea sistemului bancar a inchis accesul la finantarea bancara pentru intreprinderile de stat falimentare si societatile private neperformante. In acelasi timp, scaderea inflatiei in urma unei lupte cu mijloace monetare, dar nesustinuta pe cat trebuia prin restructurarea economica, a limitat accesul la o alta sursa indirecta de finantare, sporind tentatia de a folosi "creditul fortat" pe care il constituie de fapt neplata obligatiilor financiare. Pe de alta parte - si aici este factorul subiectiv reprezentat de aportul nemijlocit al actualei guvernari - nu a existat vreodata o deschidere mai mare, oficiala si institutionalizata, fata de tolerarea neplatii obligatiilor financiare. Au fost inventate tot felul de reglementari de plata cu facilitati si chiar de intronare a principiului stergerii de penalitati si majorari la arieratele "istorice" in cazul platii datoriilor curente. Mai rau, au fost incurajate activitati de productie bazate pe finantari indirecte din credite fiscale (neplati ale obligatiilor publice) sau din ajutoare de stat (neplati ale obligatiilor la utilitatile energetice). Nicicand nu a existat un asemenea rai pentru rau-platnici, respectiv intreprinderi de stat si societati private cu acoperire politico-clientelara. Toate acestea nu puteau duce decat la cresterea arieratelor, aglomerate, pe de o parte, la bugetele publice, transformate in adevarate paradisuri pentru evazionistii fiscali la vedere, iar, pe de alta parte, la utilitatile energetice care, de stat fiind, n-au fost lasate politic sa intrerupa aprovizionarea rau-platnicilor.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
