Folk You ediţia a 3-a?! - Tucă-i dus cu prazu’!

21 g
Incăpăţănat olteanu’ ăsta din Caracal. Incăpăţănat insă degrabă halitoriu de praz şi urgent creatoriu de minuni. Poate că de vină e apa din Caracal... O fi fost ceva in apa aia de nu renunţă cu nici un chip la organizarea unei noi intămplări ce ţine de spirit intr-o lume in care sufletul a devenit o jenă.

21 g
Incăpăţănat olteanu’ ăsta din Caracal. Incăpăţănat insă degrabă halitoriu de praz şi urgent creatoriu de minuni. Poate că de vină e apa din Caracal... O fi fost ceva in apa aia de nu renunţă cu nici un chip la organizarea unei noi intămplări ce ţine de spirit intr-o lume in care sufletul a devenit o jenă.


In Vama Veche organizează Jurnalul Naţional a treia ediţie a festivalului Folk You, intre 10 şi 11 August. E de mirare că scriu aşa ceva acum şi incă şi mai de mirare este că minunea asta chiar se va intămpla.
Incăpăţănată rasă de oameni oltenii ăştia! Spun asta pentru că ştiu cu siguranţă că numai incăpăţănarea lui Marius face posibilă această a treia ediţie a omului cu chitara pe o plajă. Toată logistica din spatele unei astfel de intămplări, resursele umane şi materiale sunt puse la bătaie de JN. Toate astea inseamnă de fapt pierderi financiare pentru JN şi implicit pentru toţi membrii staffului detaşaţi la mare, in Vama Veche, şi ei ştiu asta, sunt asumate.


Care să fie oare adevăratul motiv pentru care vine Tucă cu bani de acasă şi face posibilă intălnirea şi implinirea viselor undeva, deasupra scenei, la verticala comună a visării cu voi, oamenii din faţa scenei? Scena dispare la Folk You, lăsănd loc emoţiei fireşti nestănjenite de nici o convenţie stupidă. Imi pun intrebările aste intrucăt cunosc chiar bine şi din interior toate dezamăgirile pe care un astfel de eveniment le poate genera in sufletul unor oameni care vin spre noi, spre "artişti" cu sufletul deschis din postura organizatorului şi nu găsesc zei, ci oameni mai mari sau mai mici cu meschinăriile si frustrările lor de zi cu zi. Nu suntem noi, artiştii, nici ingeri şi cu atăt mai puţin sfinţi şi am văzut cătă tristeţe se poate aşeza pe chipul şi in sufletul unui organizator atunci cănd
se loveşte de tot ce poate fi mai "artistic" intr-un om.


Am văzut crunta dezamăgire a oamenilor din stafful JN atunci cănd erau păndiţi in rarele momente de linişte şi singurătate pentru a fi doborăţi cu răutatea intrebărilor de tip: "Da’ ăla căţi bani ia?!". Cum să mai judeci un astfel de artist cănd singurul lui argument in afara scenei este defăimarea şi injosirea grosolană a colegilor de breaslă? Am văzut oameni din stafful JN cu lacrimi in ochi după astfel de intălniri. Ei veniseră cu inima şi sufletul deschis, dornici de o evadare din prea reala lume a ratingului şi a tirajului să asiste la adevăratele minuni care - credeau ei - că se petrec in spatele scenei. Au văzut orgolii cretinoide, invidii ce n-au nimic de-a face cu raţiunea. Au văzut răutăţi ce l-ar face să roşească ca o fată mare pănă şi pe scaraoţchi. Au văzut şi au simţit la propiu şi inzecit pe pielea lor tot ce poate fi mai rău, mai dezumanizant şi mai scărbavnic la un "artist". Am citit in privirile lor crunta dezamăgire şi imensul regret de a fi ajuns să cunoască din "bucătărie" ce poate insemna artisticăria uneori. Cănd spun Tucă spun de fapt JN şi mai spun toţi oamenii care au rămas cu sufletele impietrite de durere in urma unor atăt de "inălţătoare" experienţe avute cu artiştii neamului. De unde atunci continuitatea?!


De unde dorinţa nebună de a face incă o ediţie de festival şi mai apoi incă una?! Oare acele clipe de pe scenă să poată şterge toate lăturile pe care domnii artişti le-au turnat cu o generozitate de care numai artiştii sunt capabili in sufletele lor? Oare minunea unui căntec să poată face uitat tot dezgustul, toată scărba adunată peste zi?
Se pare că da. Se pare că miracolul unui vis pe care ţi-l dăruieşte un căntec face ca toate meschinăriile să fie iertate şi trecute cu vederea. Oare prazul să fie de vină pentru asta? Oare decizia şi puterea de a organiza an de an o astfel de manifestare să vină din iuţeala lui?! Oare prazul taie scărba?!


Dacă e aşa, atunci prazul trebuie să devină aliment de importanţă strategică şi prin ordonanţă de urgenţă trebuie trecut ca obligatoriu in meniul fiecărei mese. Poate că aşa vom avea cu toţi puterea de a ne ierta şi de a duce lupta cu zilele şi dezamăgirile lor pentru a fi mai buni şi pentru a avea puterea de a continua să credem in tot ce-i bun şi frumos in noi inşine.


Tot suntem noi neamul fără stemă şi atunci eu propun ca prazul să fie simbol naţional şi respectat ca atare. Poate ca prazul să ne facă să ne intoarcem privirile şi spre cei de mai jos decăt noi, pentru că, nu-i aşa, JN e nr 1 in top, fiind cel mai bine văndut ziar, şi să ne facă să avem dorinţa de a inapoia societăţii căt de puţin din tot ce ne-a oferit acesta pănă acum. Tucă şi oamenii din stafful JN asta fac cu fiecare CD scos pe piaţă şi cu fiecare Folk You! Ne dăruieşte nouă pe noi inşine in dar. E ciudat cum luptă cineva pentru dreptul lui de-a avea un "nebun" in cetate care prin "fişa postului" să aibă curajul de-ai spune regelui că-i in fundul gol. E straniu cum nu artiştii luptă pentru a rămăne artişti.
Tucă-i dus cu prazu’, e evident!
Ii mulţumesc lui şi oamenilor de la Jurnalul Naţional pentru asta.