Fotbal prost, pe înţelesul lui Băsescu

Rezultatul meciului Dinamo – Steaua defineşte o realitate apăsătoare. 1-1, un X cât un chix, o nulitate de meci. Multă fudulie şi tot atâta prostie. Promisiunile marelui derbi au eşuat lamentabil. Reprezentantele de mare mândrie patriotică din liga lui Mitică au interpretat cu talent remarcabil maneaua cotonoagă a fotbalului de cartier.

Debutul furtunos al Stelei a fost înşelător. Am crezut la un moment dat că una dintre echipe va fi capabilă să câştige meciul. Pe parcurs am plătit însă tribut iluziei. Chinuiala din teren argumenta o altă realitate de fapt. Singura ispravă pe care vreuna dintre echipe ar fi putut s-o realizeze prin forţe proprii nu putea fi nicidecum victoria, ci doar pierderea meciului. Egala contribuţie pe care Dinamo şi Steaua au avut-o la definirea mediocrităţii nu a fost deranjată însă nici măcar din întâmplare. Evenimentul jenant din Groapă are explicaţiile sale. Nu poţi avea mari pretenţii de la nişte echipe care au în loturi puţini fotbalişti şi o mulţime de azilanţi ai meseriei. Nu poţi avea pretenţii de la nişte echipe puse în scenă de dresori mediocri. Iar când angajamentul acestor indivizi nedăruiţi de natură este girat de conducători care se pricep la fotbal precum curca la dude, tabloul de promoţie al pierzaniei este complet. Mircea Rednic forjează cu încăpăţânare figuranţi cu prestaţii jenante. Importul comisionar e de bază. Dar nici cu protejaţii autohtoni nu mi-e ruşine. Exemplul lui Marius Nicolae este edificator. Când acest băiat care nu se mai regăseşte lipsea din teren, antrenorul spunea că se simte absenţa lui. Observăm însă că, mai degrabă, prezenţa lui Marius Nicolae nu se simte. A stat în teren tot meciul fără să aibă vreun dialog cu fotbalul. Şi atunci înţeleg amărăciunea care îl forţează pe Cornel Dinu la rostirea adevărului care doare. Procurorul spunea că Dinamo nu poate câştiga campionatul cu această echipă. Are dreptate. Ne-am putea întreba dacă ştie cineva vreo formaţie mai nijmegen decât Dinamo în lupta pentru titlu. Dar nu ne permitem o asemenea întrebare pentru că avem deja răspunsul. Este vorba despre Steaua. Aici situaţia pare şi mai grea deoarece nimeni nu se încumetă să rostească adevărul. Steliştii declară la unison că meritau victoria. Dacă ar fi meritat-o, ar fi obţinut-o. Dar nu poţi să câştigi atunci când schimbările s-au făcut în favoarea adversarului. Simpla prezenţă în teren a lui Kapetanos, fotbalistul blamat la greu de Gigi Becali, ar fi fost mai benefică pentru Steaua decât zbaterea dezorientată a unor diminutive fotbalistice precum Mihăiţă Pleşan sau Toja. Dezamăgirea de a nu fi văzut fotbal la meciul Dinamo – Steaua nu ne îngroapă în tristeţi iremediabile. Ne salvează umorul, facem haz de necaz. Astfel a fost inventată singura scuză valabilă a fotbalului de calitate proastă. Dinamo şi Steaua au jucat încet şi trist pentru a înţelege ceea ce vede şi domnul preşedinte Traian Băsescu. Cel care a onorat electoral derbiul din Ştefan cel Mare.