Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ceea ce mulţi aşteptau, drept un semn de forţă al regimului pe care îl trăim, s-a întâmplat: legea pensiilor a fost declarată constituţională. Crima săvârşită în noaptea de 15 septembrie 2010 cu mâna Robertei Anastase şi a acoliţilor ei a fost astfel absolvită de o răspundere importantă. Cu alte cuvinte, furtul şi hoţii au fost recunoscuţi drept constituţionali. Furaţi, fraţilor, faceţi abuz, fals şi uz de fals! Nimeni nu vă face nimic în România - ţara UE şi NATO. Martori la ceea ce se întâmplă azi, foarte mulţi infractori se vor simţi încurajaţi să încalce legea în mod flagrant, ştiind că, prin intermediul partidului de guvernământ, totul se poate aranja. România iese ruşinos (dar oarecum tradiţional) din sfera democraţiilor europene, cu mari instituţii de stat controlate politic şi oarbe la aplicarea legii atunci când aceasta e încălcată.
Deşi există două aspecte de responsabilitate pentru infractorii majorităţii de la Camera Deputaţilor - cel constituţional şi cel penal - ele nu pot fi total separate. Explic de ce. Constituţia României, legea fundamentală ce garantează democraţia şi statul de drept, spune aşa la articolul 76, intitulat "Adoptarea legilor şi a hotărârilor: (1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere". Aşa cum au văzut deja milioane de locuitori ai acestei ţări, în noaptea de 15 septembrie 2010, atunci când a fost adoptată legea pensiilor (lege organică), în sală se aflau cel mult 80 de deputaţi. Potrivit articolului redat anterior, era nevoie de votul majorităţii membrilor Camerei.
Asta însemnând 168. Cum în sală nu erau decât 80, în mod infracţional au fost declaraţi ca prezenţi 160 şi apoi 170 la votul final. Pentru că exista proba video şi cea a martorilor, Curtea Constituţională avea obligaţia legală de a verifica dacă în sală se aflau majoritatea deputaţilor şi dacă aceştia şi-au exprimat votul, pentru a determina dacă există probleme de constituţionalitate, potrivit articolului 76. Acest aspect putea fi verificat în cel mult 48 de ore, cerând de la Camera Deputaţilor înregistrarea oficială a şedinţei şi discutând cu preşedintele de şedinţă, Roberta Alma Anastase, şi cu secretarul de şedinţă al majorităţii, Sever Voinescu-Cotoi. Nefăcând acest lucru, Curtea Constituţională şi-a întins perioada pentru investigare şi deliberare la trei săptămâni, timp în care au avut loc intense negocieri politice la cel mai înalt nivel. Neexistând majoritate pentru adoptarea legii organice a pensiilor, e clar că ce s-a întâmplat în noaptea de 15 septembrie e neconstituţional.
Dar prin influenţa factorilor puterii, ceea ce era evident şi limpede a devenit neclar şi noroios. Ceea ce au văzut milioane de români n-au reuşit să vadă judecătorii Curţii Constituţionale. Infracţiunea a devenit lege, neconstituţionalitatea a devenit constituţională. Printr-o frază abominabilă, ţara noastră e scoasă de pe orbita ţărilor democratice, acolo unde unii au încercat să o ducă în decembrie 1989. "În urma deliberărilor, plenul Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi, a constatat că legea sus-menţionată este constituţională. Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României". Ea va rămâne în cărţile de istorie drept exemplu al obedienţei politice, al încălcării legii de către instituţii de stat, al modului în care o ţară este distrusă printr-un comunicat.
O instituţie care trebuie să consfinţească - de fiecare dată - că nimeni nu este mai presus de lege a dat girul său pentru infracţiuni în formă continuată, săvârşite la cel mai înalt nivel în stat. Sub preşedinţia lui Augustin Zegrean, numit la Curtea Constituţională de preşedintele Traian Băsescu, acest regim a dat o lovitură de moarte statului de drept. Anterior, prin două voturi consecutive, majoritatea PDL, UDMR, UNPR a întărit frauda. Prin declaraţii deschise, preşedintele Traian Băsescu şi premierul Emil Boc au girat frauda şi au declarat susţinere pentru furtul în văzul lumii săvârşit de acoliţii lor.
Dacă mai aveaţi vreo îndoială că România a devenit un paradis politico-mafiot, în care infracţiunea a devenit politică de stat, aveţi deplina dovadă. Nu-mi fac nici un fel de speranţe că cele două instituţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Administraţia Prezidenţială, ar putea recunoaşte, pe ultima sută de metri, că s-a furat. Hoţul nu strigă hoţii decât în proverbe.
Există vreo garanţie că, începând de azi, oricare cetăţean este protejat de lege împotriva abuzurilor unui regim derapant? Nici una! Puterea urinează pe Constituţie, se şterge la fund cu hotărâri judecătoreşti pe care nu le recunoaşte sau le "amână" de la aplicare. Dată fiind convingerea mea că acest regim a ieşit cu totul din cadrul democratic şi că orice om este la bunul plac al unei puteri fanariote, vă sfătuiesc pe cei care o puteţi face: plecaţi cât mai repede din România! Până când o minune Dumnezeiască ne va readuce, din nou, echilibrul şi legea. Cei care mai tolerează un regim ilegitim, imoral, consolidat pe încălcarea legii, îşi merită soarta. Istoria se repetă în mod dramatic. Parcă am fi blestemaţi.
P.S: În ultimul număr al revistei Istorie şi civilizaţie, reputatul istoric şi academician Florin Constantiniu, analizând drama politică şi socială pe care o trăim în acest regim, îşi intitulează comentariul: Cumpăr urgent Furadan. Sper că pentru ei, domnule academician!....
Citește pe Antena3.ro
