Furtună pe vapor

Dintr-o for­maţiune deschisă şi pragmatică, PD s-a transformat într-un PD-L de nuanţă militară, ca o arnizoană de provincie în care nimic nu se mişcă fără aprobarea coman­dantului.

Situaţia din Partidul Democrat-Li­beral nu pare a fi una de in­vi­diat. Deşi au obţinut un scor bu­ni­cel în alegerile locale, ţinta pro­­p­usă nu a fost atinsă. Se îndepăr­tea­ză clar ideea guvernării de unul singur.  

Ba, mai mult, adversarii au avut un reviriment politic. PSD şi PNL, ambele călcate zilnic în picioare de liderul de facto, au crescut faţă de anul trecut şi par să-şi menţină trendul. Putem pune creşterea social-democraţilor şi a li­be­ralilor pe seama atacurilor permanente ale şefului statului? Există deja o bună parte a populaţiei care s-a îngreţoşat constatînd că mandatul actualului preşedinte este doar un lung şir de răfuieli, timp în care s-a ales praful de marile proiecte ale României europene?  

Adevărul e că sîntem şi acum catastrofali în privinţa infrastructurii, a turismului şi a dezvoltării rurale. Ţara noastră e ca o vedetă bătrînă de film, care n-a luat în viaţa ei Oscar pentru că nu s-a putut lăsa de băutură şi a constatat prea tîrziu că şi creierul este un organ la fel de important ca altele, la tinereţe.   
Dacă marile proiecte pentru dezvoltare naţională erau prioritare în raport cu orgoliile personale, şeful sta­tului, cel în jurul căruia se învîrt, evident, toate deciziile importante, ar fi men­ţinut o majoritate stabilă pentru transformarea din temelii a ţării.  

N-am avut norocul ăsta, din păcate.  Partidul Democrat-Liberal ar fi putut rămîne un partener de guvernare valabil. Cu bunele şi relele sale, ca orice formaţiune românească. Cu dezastruosul Gheorghe Dobre, dar şi cu aprecia­tul Vasile Blaga. Pe Monica Macovei o trecem la indefinite, pentru că la ea plusurile şi minusurile dau, ca în matematică, mereu zero.  

Au fost persoane importante din PD care n-au dorit în ruptul capului să se certe cu liberalii. Dar n-au putut opri valurile de ură ce se revărsau de la Cotroceni. Existau lideri PD-L care s-au împotrivit ieşirii de la guvernare. Au fost însă obligaţi de Traian Băsescu să o facă. Minţi mai lucide au spus foarte clar că nu trebuie făcută o fuziune cu formaţiunea lui Stolojan. Cînd acestea erau plecate din ţară, fuziunea s-a făcut la ordin de seară, prin decret prezi­denţial.  

Peste toată gîndirea unui partid, unde din mai multe minţi aşezate la o masă poate apărea măcar o idee bună, vine mereu ordinul de la Cotroceni. Bun sau mai degrabă rău, el se aplică fără crîcnire.  

Dintr-o formaţiune deschisă şi pragmatică, PD s-a transformat într-un PD-L de nuanţă militară, ca o garnizoană de provincie în care nimic nu se mişcă fără aprobarea comandantului. Din sloga­nul căruia a rămas doar clasicul „Să trăiţi!“. Binele se distribuie prin ordin de zi, doar la apropiaţi.    

Situaţia de la Bucureşti este eloc­ventă. Liviu Negoiţă, despre care se spune că ar fi cîştigat Primăria Gene­rală din primul tur, şi Adriean Videanu au refuzat candidatura. Ştiau ei ceva. Sînt sufocaţi de cel care vrea să fie şi preşedinte de partid, şi primar general, şi preşedinte de ţară. Vasile Blaga n-a avut de ales şi a fost împins, împotriva voinţei lui, spre ruperea gîtului. Acum se desăvîrşeşte execuţia celui mai incomod lider de partid pentru Traian Băsescu.  

Dacă va reuşi să iasă din formula de partid în lesă, ar putea exista un viitor guvernamental pentru formaţiunea popular-liberală, cu simbol socialist pe siglă.   
După alegerile locale, e furtună pe vaporul PD-L. Există soluţii de ieşire din balansul ce provoacă atîta rău de mare echipajului. Dar comandantul nu vrea. El se simte atît de bine cînd altora le e rău.