x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Gabriela Vrânceanu Firea: Hai vino iar în criza noastră mică...

0
Autor: Gabriela Vranceanu Firea 10 Oct 2008 - 00:00

Criza financiară din Statele Unite şi cea precaută din Eu­ro­pa au ajuns şi la noi sub forma unui vârtej emoţional. Pe fon­dul contestaţiilor guvernamentale la Curtea Cons­ti­tu­ţi­o­na­lă în legătură cu grupele 1 şi 2 de pensionari, plus ata­ca­rea, la aceeaşi curte, a legii care permite majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, noi ne trăim propria criză mică.



Criza financiară din Statele Unite şi cea precaută din Eu­ro­pa au ajuns şi la noi sub forma unui vârtej emoţional. Pe fon­dul contestaţiilor guvernamentale la Curtea Cons­ti­tu­ţi­o­na­lă în legătură cu grupele 1 şi 2 de pensionari, plus ata­ca­rea, la aceeaşi curte, a legii care permite majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, noi ne trăim propria criză mică. Cea mare nu a ajuns la noi, pentru că nu a reuşit să prindă avi­o­nul, să treacă oceanul sau măcar câteva graniţe mai importante. Când va fi să ajungă şi aceea, adevarata criză, vom vedea câţi vom fi fost scăpaţi curaţi, uscaţi, din propriul hop na­ţi­o­nal. Şi, cum suntem originali în tot şi în toate, şi acum ne-am pus amprenta. Cursul în România nu a fluctual până la 4 lei din cauza căderii unor bănci de investiţii din Statele Unite şi nici pentru că băncile străine din România au avut nevoie de lichidităţi pentru a le transfera în ţările de origine, ci pentru că s-a dat semnalul de instabilitate şi haos bugetar. S-a creat sentimentul că nimic din ceea ce părea stabilit, sigur, bătut în cuiele bugetare nu mai este aşa.

După pensionari, pentru care s-au acordat creşteri cu ini­ma strânsă şi cu scrâşnetul preşedintelui că sistemul public de pensii va intra în faliment, a venit rândul Parlamentului să se transforme în ordonator principal de credite, vo­tând o lege fără acoperire în posibilităţile bugetare actuale, dar care e dorită şi aşteptată de cadrele didactice de multă vre­me. Absolut firesc, văzând disponibilitatea Guvernului pentru pensionari şi a Parlamentului pentru profesori, func­ţi­o­narii, lucrătorii  din sănătate şi chiar ziariştii din societăţile publice de servicii radio-tv vor să primească bani mai mulţi. Cam între 25% şi 60% a ajuns bursa cerinţelor în plan salarial. Acum, o majorare cu 8%-9%, cât este creşterea economi­că, pare de neacceptat, e de-a dreptul scandaloasă.

Ministrul Vosganian a descris prăpădul care ne-ar paşte, în situaţia în care se majorează cu 50% salariilor profesori­lor. Nici nu a îndrăznit să mai facă ceva calcule şi pentru va­ri­an­ta, de-a dreptul fantasmagorică, în care toate salariile bugetarilor ar creşte cu astfel de procente. Efectul ar fi unul dur pentru economia românească în ansamblu şi sfâşietor pentru noi toţi. Ce ziceţi de o inflaţie cu două cifre, în­tor­cându-ne în timp, la un 10% curat? Ce-aţi zice şi de re­nun­ţa­rea, în proporţie de 30% minimum, la investiţii? Dar sperietoarea vine dinspre TVA, care ar putea atinge valoarea de 28%. Asta chiar i-ar trimite direct în faliment pe mulţi. Cu toţii vom deveni o naţiune mai unită şi mai fericită, nu atunci când vor exista excepţii: pensii de la stat de 300 de mili­oa­ne de lei vechi şi salariu tot de la stat de 20.000 de euro. Cu toţii vom fi mai solidari şi vom putea afirma că trăim într-un sistem corect, nepărtinitor, egal cu cei care au mun­cit la fel şi aceeaşi perioadă, având aceleaşi studii şi experi­en­ţă. Cât timp fiecare categorie socioprofesională în parte prinde o bresă, un culoar, un ministru sau un şef de comisie parlamentară care, prin iuţeala de mână şi ne­bă­gare de seamă, statuează o diferenţiere de venit, este absolut normal ca lumea să iasă în ţară pentru a-şi cere drepturile. Aşa-nu­mi­tele drepturi, pentru că ele sunt valabile doar dacă se com­pară cu o categorie favorizată, nu în ansamblu.

Discriminarea pozitivă a unor români ne-a adus în situaţia că, deşi existând o criză la nivel mondial, pe noi să ne macine şi să ne afecteze mai mult criza noastră mică, dar voinică. Banca Naţională este singura instituţie matură, în acest moment, din România. Degeaba încearcă unii şi alţii să arunce cu pietre în ea. Şi degeaba zice, cu lejeritatea omului ajuns sus, Dinu Patriciu că mai bine aveam şi noi, precum bulgarii, Consiliu Monetar. După război, mulţi viteji se-arată! Iar războiul mare e pe cale să ne pună la pământ, dacă luptele noastre interne ne doboară într-atât.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de