Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Găinațul, productul suprem al politicii, într-o țară care stă pe brânci de decenii și nu izbutește nimic, a fost magistral desenat de Tudor Arghezi în formula găinii care face doar albușuri. Tot el dă de-a berbeleacul cu contrabanda de politicieni care trec nepedepsiți de la un partid la altul. Arghezi povestește, într-o țară imaginată de el, cum se înmulțesc brusc partidele, apoi din fiecare partid iese, umed și fătat de curând, alt partid, o subdiviune, loazele preschimbându-se între ele și cununându-se ideologic instantaneu, uneori înainte de botez. Politicienii se simt datori să facă parte concomitent din toate partidele și să nu absenteze niciodată din partidul de la putere. E învățătura supremă.
Mă gândesc dacă poveștile din țara Kuty, fantezia pamfletară a poetului, mai găsesc, pe nisipul politic de azi, temelie. Găsesc. Interșanjabili, politicienii de azi pot fi găsiți ciclic peste tot și mai ales acolo unde ospătarii nu ostenesc să care platouri încărcate cu abundența unei gastronomii care include și un desert în portofel. Un partid la putere ieri se cere la putere din nou, nerăbdător, după un episod în care a fost bombardat public cu ouă clocite. O babă politică, trecută prin toate toate ideologiile și saltelele cu bani, pozează virgină și se cere în frontul juneții. Împrospătarea se produce instantaneu printr-o regrupare care schimbă inițialele. Dacă ieri te chemai, să zicem, PLC, iar azi, cu aceeași compoziție de persoane, ceva mai uzate nu numai de trecerea anilor, cât mai ales de atâtor gârle de bani care le-au frecat portofelele, te numești PCL, schimbând între ele două consoane, gata, ești nou și bun de primit cu aplauze la intrarea pe cal alb în cetate. Partidul huiduit alaltăieri e salutat cu smicele și suspine de admirație, la intrarea în palatul de unde ieșise în grabă, bombardat cu pătlăgele roșii. Peste doi ani, același, cu o compoziție de persoane îmbogățită prin aluviuni de la partidele întotdeauna frățești cu puterea, se petrecere izgonirea din rai cu alte roșii și pietre de caldarâm. Huiduitul de ieri devine apludatul de mâine și invers, oamenii politici făcând o horă pe ouate. Necazul e că, vorba poetului, oul seamănă a găinaț, găina fabricând pe sub coadă doar ceva ce aduce a albuș.
