Gândul – un lucru care influențează alte lucruri

Ființele umane au capacități dincolo de orice ne imaginăm, iar asta nu-i o idee goală, nu mai e filozofică, nu mai e doar o presupunere, ci o demonstrație științifică, ce se regăsește în sute de studii și de cercetări din fizică, chimie, biologie, neurologie, psihologie etc. Potențialul minții omenești nu este folosit astăzi la nivelul său real, nu în mod conștient, așa încât noi, oamenii, suntem precum cerșetorii, care stau cu mâna întinsă, în vreme ce locuiesc pe o comoară necunoscută lor. Prin simplă vizualizare și supraveghere a modului nostru de a gândi ne putem schimba întreaga fiziologie a corpului, ne putem vindeca, ne putem înfrumuseța, putem potența efectele unor medicamente, putem crea expresii dorite ale evenimentelor noastre de viață, cum spun cercetări citate de Lynn McTagart în cărțile sale. ”Gândul este un lucru care influențează alte lucruri” și tocmai de această realitate nu suntem în întregime conștienți, așa încât le permitem gândurilor noastre să fie oricum, să zburde printre mărăcinișuri, prin prăpăstii și prin unde cuantice, creând rău, tulburare, angoasă, suferință și dezordine. Gândul e imaterial, dar efectele sale materiale deja demonstrate ar trebui să ne facă mai sensibili, mai atenți și mai responsabili, căci s-ar putea ca, în această țesătură universală, în această supă cuantică în care se mișcă și trăiește conștiința, absența ordinii mentale ar putea să ne predispună la un soi de supunere interioară în fața voinței și dorințelor altora. Dacă nu avem propriile noastre vise, propriile dorințe, dacă nu avem claritate și determinare în lăuntrul nostru, e posibil să gândim, să simțim și să facem ceea ce vor alții sau ne sugerează mediul conștiinței colective la nivel inconștient.

De ce avem nevoie de decizii conștiente și pozitive, fie și numai la nivel de intenție, neștiute de nimeni altcineva? Tocmai pentru că universul adevărat este conștient și plin cu iubire, deci inteligent și pozitiv. Esența existenței este iubirea și inteligența fantastică ce se nasc din ea, iar pozitivitatea, gândul optimist și frumos sunt ca mașinile care țes un covor frumos, ca materialele necesare pentru a face covorul frumos. Când noi nu ne folsim liberul arbitru, când nu luăm decizii mentale conștiente, o facem – totuși – dar inconștient. Gândind un lucru suntem în proces decizional. Existența interpretează gândul nostru ca pe o decizie, ca pe o alegere, ca pe un dat. Dezordinea noastră mentală, inconștiența cu privire la puterea ce e ascunsă în propriul gând, în trăirea în sine, incapacitatea de a distinge între ”adevărat și fals”- cum spunea David Hawkins, un mare cercetător al stărilor de conștiință avansată, ne fac vulnerabili și inconștienți de puterea pe care o avem, dar o folosim negativ, distructiv adesea, toxic și în așa fel încât să pară că altcineva e responsabil de toată nefericirea noastră. Oamenii pot muta și munții din loc, cum ne-a spus Mântuitorul, dar nici pe el nu-l ascultăm, nu-l credem și nu-l înțelegem și asta fiindcă ne prindem în pânze de păiajeni din care nu mai știm cum să ieșim. Știința ne vorbește tot mai insistent despre faptul că ”gândurile sunt lucruri care crează lucruri” și atunci noi ar trebui să ne întrebăm; acum, când gândesc că nu sunt bun de nimic, că sunt o victimă, că sunt un călău, că sufăr, că cineva mă agresează, oare nu creez prin repetiție mentală tocmai ceea ce spun? Oare nu vizualizăm noi permanent cele mai oribile imagin i ale vieții, ale ființei noastre, în timp ce știința ne spune insistent că vizualizarea și repetiția mentală a ideilor crează ”lucruri”? Oare n-am putea să ne gândim la ceea ce ne dorim să fie, oare n-ar fi mai multă lumină, mai multă iubire și mai multă frumusețe pe lume, ca și în viețile noastre, dacă am repeta conștient; eu iubesc, eu sunt iubit, am încredere în viață, cred în puterea iubirii și-a vieții de a-mi dărui ce am nevoie etc. N-am putea pentru o vreme să ne creăm un discurs al nostru, un discurs mental conștient, pe care să-l susținem ori de câte ori viața ne trage la fund, oamenii ne sabotează, evenimentele par să ne scape din frâu, să-l repetăm și să ne vedem cu ochii minții în situații dorite, așa încât să ajungem să ne experiemntăm propria putere. Nu râdeți citind aceste lucruri, căci ele au fost deja experimentate în marile laboratoare de fizică, psihologie și neurologie din lume și acolo oamenii de știință au înțeles că gândul e o putere, e un lucru care crează lucruri. Gândurile ne pot schimba fiziologia, ne schimba starea de sănătate, ne pot schimba viețile, dar atunci când sunt folosite responsabil, conștient, schimbarea e în bine. ”La început a fost Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu”, zice Biblia. Să-l folosim ca pe Dumnezeu atunci când el e în stadiul de gând și să avem grijă ca el să fie creator de frumusețe. Se poate să fim uluiți de ceea ce se va întâmpla grație credinței și convingerii pe care le vom investi folosind tainica putere a acestui lucru, numit ”gând”, a acestui gând, care se poate să fi creat...toate lucrurile...