Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Convins că şi la echipa naţională face bine disciplina de regiment, Puiu Iordănescu nu permitea nicio abatere de la seriozitatea, de la munca încruntată, alunga orice năzdrăvănie a unor tricolori mai şugubeţi gen Mutu sau Panduru. Iar în privinţa vieţii lui personale, Anghel Iordănescu făcuse din aceasta o cetate de nepătruns. Şi totuşi, Antena 1, prin emisiunea mea, a reuşit să facă o emisiune de două ore în casa generalului Iordănescu. Era anul 1997 şi am început interviul cu Tata Puiu, ţinea pe genunchi fetiţa cea mică, iar în jurul lui şi al soţiei zburdau cei doi băieţei. Aveau patru şi, respectiv, cinci ani, zdraveni, doldora de elan şi ghiduşii. Generalul a depănat amintiri cu meciurile remarcabile ale tricolorilor în cea mai memorabilă pagină a fotbalului românesc, intrarea în optimi la Mondialul din America. Ofta Tata Puiu şi când vorbea de turneul final mai puţin reuşit de la Europenele din Anglia 1996, momentul de impas fiind atunci când şutul-bombă al lui Dorinel, care a intrat în poartă, nu a fost validat de un arbitru rău-intenţionat şi parcă înceţoşat de cataractă. Generalul repeta în emisiune ce declara mereu şi la Los Angeles, după victoriile senzaţionale împotriva Argentinei, Columbiei, SUA: “Cel mai important este că am adus bucurie românilor noştri de acasă”. Frumoasa lui soţie povestea cum palpită alături de Puiu la fiecare meci; după o înfrângere nemeritată s-a necăjit atât de tare, încât a pierdut o sarcină. Era impresionantă credinţa adâncă a soţilor Iordănescu în Dumnezeu. În timpul derulării interviului, s-a întâmplat o scenă neaşteptată. Hârjonindu-se, în joacă, unul dintre băieţi i-a dat un şut fetiţei de nici doi ani, îmbrăcată într-o rochiţă cu dantele, arătând ca un fluturaş. Micuţa a căzut şi pe frunte i-a apărut un cucui. Generalul Iordănescu s-a speriat tare de cucuiul fiicei, mai să alerge la spital, dar necazul s-a rezolvat cu metoda bunicilor, o lingură rece apăsată pe locul respectiv. Acum un an am fost impresionaţi de trei tineri fluturând un tricolor falnic în mijlocul miilor de suporteri români, râul galben de pe bulevardele Parisului spre stadionul Europenelor. Tânăra frumoasă plângea de emoţie, băieţii cu ochi luminoşi ca ai tatălui scandau “România, România”. Erau cei trei copii ai antrenorului Puiu Iordănescu, cei care se zbenguiau în timpul interviului de acum 20 de ani.
