„Eu cred că nu putem să punem egalitate între un demnitar, înalt funcţionar public, care are o răspundere extraordinară şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer, medic, şamd.” Acesta este un citat exact din vorbele deputatului PSD Marius Manolache. Şi încă unul, ca să fie portretul complet: „Mi se pare un respect faţă de cei care vin în Parlament, pentru că calitatea (sic!) de înalt demnitar nu o poate avea toată lumea, sunt câteva sute de oameni în ţara asta, nu sunt mai mulţi.” D….. …………………………………………………………….! Iar acesta este doar un citat trunchiat din prima reacţie la prima lectură a zicerilor deputatului de Mehedinţi. La a doua şi a treia lectură, dacă nu îţi sare până atunci capul de pe cervicală de atâta indignare, descoperi că omul ăsta, Manolache Marius – fie numele lui memorat – nu e altceva decât un epigon ridicol, un papagal jumulit la lecţiile de logopedie, care încearcă şi el un plagiat nefericit după Iohannis Klaus sau Rus Ioan, mai cunoscuţii făuritori de ideologie a dispreţului suveran. „Ghinionul”, scăpat de candidatul devenit ulterior preşedinte al României atunci când a fost întrebat de diferenţa dintre averea sa şi cea a oricărui profesor din această ţară, exprima acelaşi tip de atitudine arogantă ca şi a deputăţelului pesedist pătat cu dosar penal. Şi seamănă incredibil de ticălos cu ţuguiala penibil superioară din buze a fostului ministru al Transporturilor, care zicea ceva de curve şi golani descriind câteva milioane de femei şi copii din această ţară. După ce atâţia politicieni, de la magraonul Băsescu la pigmeul Boc, şi-au exprimat deplina sfidare faţă de „prostime”, rămâne doar întrebarea: de ce nu îşi fac ei o ţară doar a lor, unde să trăiască superior confortabil, fără mucoşi, săraci şi fraieri care le plătesc taxe şi impozite?