PUNCTUL PE EI
Luni noaptea l-am văzut şi l-am ascultat pe Gică Hagi in emisiu-nea lui Radu Moraru. Calm, detaşat, insemnat de eşec, dar neinvins de patimă, fără să se menajeze şi fără să menajeze pe cineva, Gică a vorbit despre experienţa tristă cu care s-a ales după acceptarea propunerii de a antrena Steaua. Dar nu s-a oprit aici.
"In fotbal nu există Eu am făcut" Acesta a fost kilometrul 0 al spuselor lui Gică Hagi. De aici a inceput şi tot aici s-a incheiat pledoaria sa. Pledoarie prin care s-a prezentat pe sine, prin care şi-a prezentat proiectele şi felul in care găndeşte el fotbalul. Marele Hagi are puterea să spună "in fotbal nu există Eu am făcut". In contrapartidă, Gigi Becali afirmă: "Eu mă pricep la toate, Eu am făcut totul, Eu sunt buricul pămăntului, Eu sunt trimisul lui Dumnezeu pe pămănt, Eu sunt UNICUL". Diferenţă de abordare abruptă, diferenţă de abordare care face ca in aceeaşi teacă să nu intre două săbii. Şi, ca de obicei, cel mai inţelept a cedat.     Â
Multe dintre obstacolele cu care Hagi s-a confruntat la Steaua imi erau cunoscute. Privilegiul de a obţine informaţii de la sursă (mă refer aici la ambele tabere) m-a făcut să trăiesc cu impresia că realitatea de fapt nu-mi mai poate oferi surprize. M-am inşelat. Hagi, om de echipă, nu a spus niciodată pănă acum tot adevărul, incercănd cu disperare să apere imaginea Stelei. Gigi Becali a fost şi el interesat in escamotarea adevărului. Minciunile sale aveau insă alt scop. Acela de a-şi apăra propria imagine, o imagine falsă.
Ceaţa s-a risipit definitiv cănd Hagi s-a hotărăt să vorbească. M-a convins văzăndu-l, m-a convins auzindu-l.
S-a spus despre Hagi că are dificultăţi in comunicarea cu jucătorii. Prestaţia lui Hagi de luni noaptea a demontat definitiv această minciună sfruntată. Hagi a avut un discurs impecabil. S-a spus că nu reuşeşte să-şi apropie vestiarul. Am aflat că, de fapt, a plecat de la Steaua tocmai pentru ca jucătorii să nu mai fie puşi de patron intre ciocan şi nicovală. S-a spus că Hagi se crede un mare antrenor. Hagi declară: "Nu ştiu dacă sunt antrenor, căt sunt sau cum sunt. Eu cer doar sprijin. Să fiu lăsat să lucrez in linişte şi in timp pentru a ne da cu toţii seama de ceea ce suntem capabili".
"Mă doare ce s-a intămplat. Dar asta este durerea mea. Nu trebuie să sufere nimeni din cauza asta", zicea Hagi. Despre suferinţă nici nu cred că poate fi vorba. Nici măcar nu mai regret că Gică a plecat de la Steaua. Ba chiar mă bucur. Acum, după aflarea adevărului mă bucur de două ori. O dată pentru că s-a eliberat din alăturarea cu finul său şi a doua oară pentru că l-am recăştigat pe omul care ne-a dăruit multe satisfacţii. Deja cred cu tărie că Hagi a fost adus la Steaua doar din dorinţa lui Becali de a-l umili pe Omul care i-a făcut numai bine. Adevărul s-a scuturat de minciună.
Luni noaptea Gigi Becali a rămas lefter. Nu i-au fost devalizate conturile, nu a fost tălhărit şi nici nu a intrat in vreun faliment ireversibil. Dar averea sa - oricăt de mare ar fi ea, banii săi - indiferent căt de mulţi or fi, aparţin unui sărac. Sărac in capul său. De fapt, Gigi Becali nu se are decăt pe sine. Răsfăţat de himere şi pustiit de suflet, Becali işi construieşte, fără să-şi dea seama, puşcăria unei singurătăţi distrugătoare. In care va rămăne El, doar El. Aşa cum şi-a dorit: UNICUL.
Luni noaptea l-am văzut şi l-am ascultat pe Gică Hagi in emisiu-nea lui Radu Moraru. Calm, detaşat, insemnat de eşec, dar neinvins de patimă, fără să se menajeze şi fără să menajeze pe cineva, Gică a vorbit despre experienţa tristă cu care s-a ales după acceptarea propunerii de a antrena Steaua. Dar nu s-a oprit aici.
"In fotbal nu există Eu am făcut" Acesta a fost kilometrul 0 al spuselor lui Gică Hagi. De aici a inceput şi tot aici s-a incheiat pledoaria sa. Pledoarie prin care s-a prezentat pe sine, prin care şi-a prezentat proiectele şi felul in care găndeşte el fotbalul. Marele Hagi are puterea să spună "in fotbal nu există Eu am făcut". In contrapartidă, Gigi Becali afirmă: "Eu mă pricep la toate, Eu am făcut totul, Eu sunt buricul pămăntului, Eu sunt trimisul lui Dumnezeu pe pămănt, Eu sunt UNICUL". Diferenţă de abordare abruptă, diferenţă de abordare care face ca in aceeaşi teacă să nu intre două săbii. Şi, ca de obicei, cel mai inţelept a cedat.     Â
Multe dintre obstacolele cu care Hagi s-a confruntat la Steaua imi erau cunoscute. Privilegiul de a obţine informaţii de la sursă (mă refer aici la ambele tabere) m-a făcut să trăiesc cu impresia că realitatea de fapt nu-mi mai poate oferi surprize. M-am inşelat. Hagi, om de echipă, nu a spus niciodată pănă acum tot adevărul, incercănd cu disperare să apere imaginea Stelei. Gigi Becali a fost şi el interesat in escamotarea adevărului. Minciunile sale aveau insă alt scop. Acela de a-şi apăra propria imagine, o imagine falsă.
Ceaţa s-a risipit definitiv cănd Hagi s-a hotărăt să vorbească. M-a convins văzăndu-l, m-a convins auzindu-l.
S-a spus despre Hagi că are dificultăţi in comunicarea cu jucătorii. Prestaţia lui Hagi de luni noaptea a demontat definitiv această minciună sfruntată. Hagi a avut un discurs impecabil. S-a spus că nu reuşeşte să-şi apropie vestiarul. Am aflat că, de fapt, a plecat de la Steaua tocmai pentru ca jucătorii să nu mai fie puşi de patron intre ciocan şi nicovală. S-a spus că Hagi se crede un mare antrenor. Hagi declară: "Nu ştiu dacă sunt antrenor, căt sunt sau cum sunt. Eu cer doar sprijin. Să fiu lăsat să lucrez in linişte şi in timp pentru a ne da cu toţii seama de ceea ce suntem capabili".
"Mă doare ce s-a intămplat. Dar asta este durerea mea. Nu trebuie să sufere nimeni din cauza asta", zicea Hagi. Despre suferinţă nici nu cred că poate fi vorba. Nici măcar nu mai regret că Gică a plecat de la Steaua. Ba chiar mă bucur. Acum, după aflarea adevărului mă bucur de două ori. O dată pentru că s-a eliberat din alăturarea cu finul său şi a doua oară pentru că l-am recăştigat pe omul care ne-a dăruit multe satisfacţii. Deja cred cu tărie că Hagi a fost adus la Steaua doar din dorinţa lui Becali de a-l umili pe Omul care i-a făcut numai bine. Adevărul s-a scuturat de minciună.
Luni noaptea Gigi Becali a rămas lefter. Nu i-au fost devalizate conturile, nu a fost tălhărit şi nici nu a intrat in vreun faliment ireversibil. Dar averea sa - oricăt de mare ar fi ea, banii săi - indiferent căt de mulţi or fi, aparţin unui sărac. Sărac in capul său. De fapt, Gigi Becali nu se are decăt pe sine. Răsfăţat de himere şi pustiit de suflet, Becali işi construieşte, fără să-şi dea seama, puşcăria unei singurătăţi distrugătoare. In care va rămăne El, doar El. Aşa cum şi-a dorit: UNICUL.
Citește pe Antena3.ro