Să fim serioşi, a fost timp berechet de discuţie. În mod paradoxal, în timp ce Codul de Procedură Fiscală a fost promulgat, Codul Fiscal mai aşteaptă sesiunea extraordi¬nară a Parlamentului, de la finele lui august. Între timp i se mai tot caută noi hibe, printre rânduri strecurându-se şi ideea că s-a încercat trecerea lui în lipsa unei dezbateri reale. Totuşi, aşa cum s-a implicat Coaliţia pentru Dezvoltarea României sau alte instituţii, putea să se implice activ oricine dorea. Faptul că dezba¬terea nu a fost până acum consistentă şi că a înflorit, anacronic, abia după ce Codul a fost întors e cel puţin ciudat. Mă surprinde profund şi faptul că foarte mulţi, în frunte cu preşedintele şi guvernatorul, au shift-uri de opinie de 180 de g rade. Povestea cu supraîncălzirea economiei, la fel ca şi aceea legată de deficit, sunt nişte gloanţe oarbe trase în aer. Deficitul îl reglezi prin legea bugetului, care azi nu există! Bani buni se pot strânge din evaziune, poţi reduce chel¬tuieli publice fără sens şi se pot prioritiza cele care ţin de capi¬tolul de investiţii. Supraîncăl¬zirea se temperează alimentând creşterea prin investiţii infrastructurale şi cu valoare adăugată mare. Trăim azi o perfectă exemplificare a poveştii cu drobul de sare. Soluţii constructive sunt. Din păcate însă, încercăm să purtăm nişte discuţii tehnice, când, de fapt, totul a fost strămutat într-o dimensiune politică. Primează ceva ce n-are nicio legătură cu fiscali¬tatea, taxele, deficitul sau colectarea... ci cu lupta pentru putere şi supremaţie politică! Nu sunt codurile vreunui partid, ne comportăm însă de parcă ar fi; nu o recunoaşte însă nimeni.