Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu certitudine avem destule semne de îngrijorare pentru economia globală: comerțul liber are de suferit, unități de producție sunt relocate, lanțuri de aprovizionare sunt blocate sau retrasate, economiile lumii se decuplează, discordia își face mai mult loc la masa marilor decizii politice sau economice.
Dar nu e prima dată - subliniază o analiză a CATO Institute - când adversarii globalizării anunță decesul acesteia. În 2016, plecarea Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost dată drept declanșator al deglobalizării. Războiul comercial al lui Trump din 2017, urmat de un puternic val internațional de naționalism în 2018 au fost considerate, de asemenea, „începutul sfârșitului”. Și mai recent, pandemia de COVID-19 din 2020 părea a fi factorul determinant pentru sfârșitul globalizării, iar acum, războiului pornit de Rusia în Ucraina i se dă același atribut. Potrivit antiglobaliștilor și chiar și unor comentatori mai moderați, toate aceste evenimente trebuiau să pună capăt globalizării, dar cu toate acestea, statisticile arată că în continuare comerțul mondial este la niveluri-record și că lumea dezvoltă cu rapiditate schimbul permanent de servicii la nivel global.
De fapt, ce vedem e ceva firesc: lumea se schimbă constant, adaptându-se ca răspuns la tendințele economice și geopolitice, iar asta arată mai puțin faptul că globalizarea este pe moarte și mai mult că e de fapt în ritm cu permanenta transformare a lumii. Globalizarea înseamnă astăzi mult mai mult decât doar comerțul internațional cu bunuri. Este din ce în ce mai mult și schimbul internațional de servicii, dar este mai ales și o continuă efervescență a unei rețele în permanentă adaptare de actori economici, politici și socio-culturali.
Unii comentatori vorbesc mai curând de o „mare fragmentare”, determinată de câțiva factori. Aparent, noile tehnologii informaționale amplifică dezinformarea și „comportamentele tribale”, după cum arăta recent directorul Departamentului de Cercetare al FMI, Pierre Gourinchas. Apoi, colapsul de mediu exacerbează tensiunile sociale și polarizarea politică. Declinul democratic și diviziunile geopolitice creează, la rândul lor, bariere atât între, cât și în interiorul țărilor. Societățile sunt din ce în ce mai fragmentate deopotrivă de progrese socio-economice importante, cât și de creșterea nivelului de sărăcie și inechității economice. Potrivit lui Gourinchas, „fiecare forță de fragmentare este puternică”, făcând teren fertil pentru oportuniștii politici care cântă prohodul globalizării, care întrețin diviziunile sociale, care se folosesc de rețelele sociale tocmai pentru accelerarea fragmentării. Iar cutremurul economic produs anul acesta de războiul din Ucraina a mișcat unele „plăci tectonice” ale globalizării.
Expertul FMI subliniază pericolul ca aceste „plăci” să se depărteze și mai mult, fragmentând economia globală în blocuri economice distincte, cu ideologii diferite, sisteme politice, standarde tehnologice, sisteme de plăți și comerț transfrontalier și monede de rezervă diferite. Dar modul de răspuns la această nouă criză nu confirmă „decesul globalizării”, ci face mai curând loc unei noi interpretări în care ciclul economic global sincron se transformă într-un cumul de cicluri regionale.
Războiul a scos în evidență potențiala instabilitate a ordinii economice globale actuale. În Forumul Economic ținut acum câteva zile la Sankt Petersburg, Vladimir Putin anunța că de acum înainte „nimic nu va mai fi la fel în politica globală”. Dar rațiunea și interesul economic reciproc pot reașeza lumea pe un traseu mai puțin zbuciumat și mai puțin belicos, în care fiecare economie națională în parte și economia globală vor fi provocate să-și reinventeze modelul de funcționare.
Deglobalizare nu, „reglobalizare”, cel mai probabil.
Citește pe Antena3.ro
