Graşi lângă slabi.

"Nu stiu ce are lumea cu mine; nu pot merge undeva fara sa simt ca sunt privita cu invidie si, uneori, fara sa aud cate-o remarca rautacioasa", imi spunea ingrijorata o cunostinta. "Poti sa-mi dai un exemplu", am rugat-o? "A, pai, uite, am fost la mare zilele trecute si seara, la restaurant, eu eram cu o prietena si langa noi, o familie de grasi. Aveau farfuriile pline pana la refuz. Stiti, eu nu mananc cartofi fierti, fiindca-mi creeaza balonare, asa ca am cerut doi cartofi la garnitura. Deodata, aud in spatele meu, de la masa grasilor; uite slabanoaga asta ce mananca, doi cartofi si-o frunza. Am auzit, n-am spus nimic, dar ma intreb ce aveau cu mine oamenii astia", spunea femeia, evident amarata. Am zambit inainte de a-i spune ce cred eu ca este semnificativ in situatia de fata. Intamplarea poate parea banala, dar toate banalitatile au un loc in logica existentei si, adesea, pot fi interpretate imediat. Toate lucrurile poarta in ele un mesaj, o semnificatie si, adesea, ele sunt un soi de metafora, prin care realitatea exterioara exprima ceea ce noi nu vrem sa stim, sa intelegem, sa acceptam sau sa facem.

Cand doi grasi se nimeresc la restaurant langa doi slabi si, in plus, apare o relatie tensionata intre ei, fara a schimba un cuvant, ca in cazul de fata, existenta creeaza o metafora, prin asezarea extremelor una langa alta. "Extrema grasa" ar dori sa manance mai putin, ar dori sa aiba silueta, este invidioasa pe slabanogi, dar – pentru ca pofta de mancare se afla in exercitiu constant si imposibil de controlat – critica atitudinea de reprimare a dorintei de a manca la "extrema slaba". Grasii nu sunt constienti ca si-ar dori sa-si controleze pofta de mancare, dar vad persistent si critic dorinta reprimata de a manca la cei slabi. Cunostinta mea a criticat, de asemenea, grasi­mile excesive ale celor care-i criticau frunza din farfurie. Deci, ea era inconstienta de celalalt aspect si anume de dorinta inconstienta de a manca pe saturate.

"Iti reprimi dorinta de a manca si pofta de mancare", i-am spus si ea a recunoscut ca era adevarat. Grasii de la restaurant isi reprimau dorinta de a se abtine de la mancare si, pentru ca fiecare inhibase profund un aspect interior, personal, fiecare sfarsea prin a-l vedea la celalalt. La suprafata, unii se mandreau ca-si pot permite sa manance orice si oricat, ceilalti se mandreau pentru ca se pot abtine, dar fiecare isi dorea sa fie in locul celuilalt, insa dorinta era inconstienta. O intamplare banala, ca intalnirea grasilor si a slabilor la carciuma, este tocmai felul metaforic in care existenta spune, uneori, ca ne aflam intr-o stare de dezechilibru si unde se afla el. Aceasta este o expresie concreta a aspectelor din "umbra" (am vorbit despre umbra noastra zilele trecute), care intra in manifestare ca in cazul de fata.

Daca ne abtinem prea insistent de la mancare si reprimam constant dorinta de a manca, dorinta creste pana cand atinge un punct critic si, ca o consecinta, ne trezim intr-o zi man­cand fara masura. Dorinta necontrolabila de a manca este o expresie a reprimarii, a abtinerii exagerate, a dezechilibrului creat prin inhibare, negare sau reprimare anterioara. Un slab care-si reprima constant dorinta de a manca risca sa devina un gras care nu-si mai poate controla pofta de mancare, iar un gras care nu mai controleaza pofta se poate transforma in unul care va manca maine "doi cartofi si-o frunza". Extremele se transforma una in cealalta; unul il atrage pe altul. A crea un echilibru ar insemna ca grasii sa se abtina cate putin in fiecare zi de la mancare, iar slabii sa-si permita si mici abateri culinare, sa manance ce-si doresc si cat isi doresc din cand in cand. In acest fel, umbra care creeaza extremele isi pierde din energie incetul cu incetul si echilibrul fiecaruia se instaleaza de la sine. Iata ca dorintele reprimate ne pot crea incidente cu necunoscuti, dar acestea nu trebuie privite neaparat cu ochi cri­tici, caci uneori se dovedesc a fi mesaje vindecatoare pentru noi. Inteligenta universului ne pune fata in fata cu aspecte ale fiintei noastre, deopotriva in trafic, pe strada, la restaurant sau la slujba. In loc sa ne revoltam si sa credem ca incidentele sunt doar ba­nale expresii ale comportamentelor umane grosiere, sa cautam semnificatia pozitiva, vindecatoare a oricarei situatii si sa observam ca situatiile de viata sunt metafore, capabile sa exprime ceea ce noi am uitat, am ascuns, n-am inteles, dar ne-ar fi de folos sa stim.