Guvernare de dreapta cu biruri de stânga

Nici vorbă de predictibilitate economică într-o ţară în care în fiecare zi se născocesc biruri dintre cele mai absurde. Nu sunt măsuri anticriză, ci paleative hilare, care riscă să facă mai mult rău decât bine.

În vreme de criză, Cabinetul Boc a decis să abandoneze prejudecăţile doctrinare şi să combine măsurile de stânga cu cele de dreapta. A ales ce e mai rău din ambele viziuni.

Avem un guvern care taxează ca stânga cea mai paternalistă, dar tratează protecţia socială cu dispreţul dreptei radicale. Ne jupoaie cu biruri, dar nu le oferă nici o plasă de salvare celor mai expuşi la ravagiile recesiunii. Inventează zilnic noi modalităţi să-i uşureze contribuabilului buzunarul, dar nu şi viaţa. Chiar cu riscul de a sufoca o economie deja muribundă, statul încearcă să scoată bani din piatră seacă. Solidaritatea cu cei năpăstuiţi se dovedeşte însă doar o vorbă goală.  

Cabinetul Boc atacă la fel de îndârjit sectorul bugetar şi mediul privat. La stat, disponibilizările sunt abia la început, dar se anunţă apocaliptice. Reducerile de personal se fac cu toptanul, fără criterii şi fără evaluarea consecinţelor. Dintr-un condei, 15.000 de cadre didactice vor fi trimise în şomaj. Reforma învăţământului înseamnă pesemne mai puţine şcoli şi profesori plătiţi la limita subzistenţei. În Sănătate nu mai e nevoie de concedieri, medicii pleacă singuri. În străinătate. Oricum, în România n-ar mai avea mare lucru de făcut, având în vedere că banii de medicamente ajung cel mult până în vară. Cei mai afectaţi vor fi, desigur, pensionarii. Dar poate că guvernanţii au găsit de fapt soluţia pentru a stopa îmbătrânirea populaţiei, fără să stimuleze natalitatea. Prin selecţie naturală.

Nu doar cei vârstnici sunt împinşi fără protecţie pe panta curbei de sacrificiu.

La fel de sumbră este perspectiva şomerilor. În curând, numărul celor rămaşi fără nici o sursă de venit va depăşi milionul. Nu există programe de reconversie profesională, nu există proiecte naţionale capabile să absoarbă măcar o parte a acestei forţe de muncă. Nici vorbă de mari investiţii publice. Sectorul privat s-a restrâns dramatic încă de anul trecut. Micii întreprinzători au fost decimaţi de impozitul forfetar. Dezastrul produs de aceast experiment nefericit nu i-a dezvăţat însă pe guvernanţi de mania încropelilor păguboase. Nici vorbă de predictibilitate economică într-o ţară în care în fiecare zi se născocesc biruri dintre cele mai absurde. Nu sunt măsuri anticriză, ci paleative hilare, care riscă să facă mai mult rău decât bine. E ca şi cum un manager de ziar ar încerca să-şi eficientizeze publicaţia raţionalizând pixurile şi hârtia de fax. Avalanşa de taxe, accize şi supraimpozitări nu va salva bugetul, ci va spori evaziunea fiscală şi contrabanda. În loc să se însănătoşească, economia riscă să intre tot mai adânc în subteran.  

În sfârşit, liber de orice compromis doctrinar, Cabinetul Boc îşi dă acum măsura competenţei. E drept, are de achitat şi greaua moştenire pe care şi-a lăsat-o singur după un an electoral intens. A venit, în sfârşit, momentul adevărului. Nu vă temeţi, se va găsi şi de data aceasta un ţap ispăşitor, un partener "malefic" spre care să fie canalizat oprobiul public: FMI.