Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In locul documentaţiei cerute, Traian Băsescu s-a pomenit cu o Scrisoare de trei pagini prin care Guvernul refuză practic să dea curs solicitării prezidenţiale.
In locul documentaţiei cerute, Traian Băsescu s-a pomenit cu o Scrisoare de trei pagini prin care Guvernul refuză practic să dea curs solicitării prezidenţiale.
Miercuri, 11 iulie 2007, după ce Scrisoarea preşedintelui primise număr de inregistrare la Guvern, i-am intrebat pe cei doi miniştri răspunzători de redactarea răspunsului - Paul Păcuraru, de la Muncă, şi Varujan Vosganian, de la Finanţe, căt de voluminoase vor fi dosarele pe care le vor trimite la Cotroceni.
Discuţia avea loc la Sinteza zilei de pe Antena 3, inscrisă intr-un şir de talk-show-uri despre Legea pensiilor, cu un rating substanţial, dovadă a interesului stărnit de mărirea pensiilor. Nu pusesem intrebarea de florile mărului:
1) In Scrisoarea adresată premierului, preşedintele cerea nici mai mult, nici mai puţin decăt "documentaţia din care să rezulte sustenabilitatea legii in perioada 2008-2010 şi, dacă este posibil, şi o evaluare pentru perioada 2011-2013".
"In vederea promulgării legii", Traian Băsescu mai dorea şi ca Guvernul să-l informeze "cu privire la menţinerea sau modificarea actualelor plafoane de acordare a ajutoarelor pentru incălzire pe timp de iarnă pentru pensionari, precum şi cu privire la modificarea plafoanelor de acordare a gratuităţilor şi reducerilor de care beneficiază pensionarii la achiziţionarea medicamentelor compensate".
Un răspuns pe măsura acestor exigenţe ar fi presupus din partea Guvernului hărtii căt să nu incapă intr-o camionetă.
2) Campania impotriva Legii pensiilor se intemeiase pe premisa unei grave neseriozităţi a Guvernului Tăriceanu, ba chiar a unei şmecherii. Atăt in interviuri, căt şi in declaraţiile de la Cotroceni. Traian Băsescu acuzase Executivul că iniţiase Legea pensiilor din motive electorale, fără a avea sursele de finanţare. De aici denunţarea legii ca fiind o păcăleală. O păcăleală faţă de care preşedintele, garant al eticii şi echităţii, se vedea obligat să ia atitudine.
Pentru a dovedi că acuzaţiile preşedintelui sunt false - legea fiind expresia unei decizii chibzuite - , Guvernul ar fi trebuit să trimită preşedintelui un răspuns bine documentat. Fireşte, nu neapărat documentat in realitate. In Romănia de azi, politicienii se hrănesc din imagine. Sub acest semn, Guvernul putea expedia şi o camionetă de aiureli din punct de vedere economic. Transmis in direct, momentul răspunsului ar fi convins că e vorba despre ceva serios.
Dat publicităţii marţi, 17 iulie 2007, răspunsul Guvernului surprinde. In locul documentaţiei cerute, Traian Băsescu s-a pomenit cu o Scrisoare de trei pagini prin care Guvernul refuză practic să dea curs solicitării prezidenţiale. Documentul se rezumă la reafirmarea deciziei de a mări pensiile, invocănd, in treacăt, existenţa resurselor.
Lucru mult mai important, documentul precizează că majorarea pensiilor e un gest politic, pe care Executivul şi-l asumă ca aparţinănd atribuţiilor sale instituţionale şi de care dă seamă doar Parlamentului.
In esenţa sa, răspunsul dat de Guvern e o dublă sfidare adusă lui Traian Băsescu:
1) Solicitării de documentare i se răspunde cu un refuz categoric.
2)Â Preşedintelui i se precizează că problema măririi pensiilor nu intră in atribuţiile sale constituţionale.
Altfel spus, nu numai că preşedintelui i se dă cu tifla. I se dă - lucru extrem de important - şi un pumn zdravăn.
Evident, afacerea surselor de finanţare a Legii pensiilor ţine exclusiv de imagine.
Indiferent de ce documentaţii ar fi primit, lui Traian Băsescu i-ar fi fost greu să convingă o opinie publică total străină de chestiunile bugetare că sursele invocate de Guvern sunt false. La răndul lui, Guvernul n-ar fi reuşit să convingă de seriozitatea documentaţiei trimise. Astfel că Guvernul putea trimite, drept documentaţie, şi un roman pornografic.
Important era ca opiniei publice să i se demonstreze că lui Traian Băsescu i s-au trimis cele cerute.
Acest calcul simplu de confruntare politică exclude bănuiala că răspunsul Guvernului exprimă o situaţie grea.
Altfel spus, Guvernul a răspuns aşa nu deoarece l-ar fi prins pe Traian Băsescu pe picior greşit, ci pentru că a ţinut să facă un gest ostentativ provocator.
Pe ce s-a bazat Călin Popescu Tăriceanu optănd pentru formula asta vom vedea abia după ce preşedintele va reacţiona la o asemenea sfidare, cea mai mare de după suspendarea de către Parlament.
