Avem asa: un dramaturg de geniu, care se numeste Caragiale, un Teatru National, ce tocmai a ramas fara director general, si un ministru al cultelor si instructiunii publice de semnatura caruia depinde ocuparea functiei vacante. Daca ne gandim ca pe ministru il cheama Titu Maiorescu si ca tot ce-i lipseste dramaturgului pentru ocuparea functiei respective e sustinerea ministrului, tragem iute de tot concluzia ca domnul Caragiale e rugat insistent sa preia conducerea teatrului. E rugat, intr-adevar, dar nu Caragiale, ci Maiorescu! Rugat sa semneze ordinul de numire. Pana la urma, minunea se intampla, dramaturgul primeste numirea. Avea el geniu, dar ii cam lipsea sustinerea politica. Si Maiorescu? Pai taman dumnealui era cel ce se impotrivea, folosindu-se de pretextul ca dramaturgul n-o sa se descurce intr-o functie administrativa. N-a fost deloc asa. Caragiale s-a descurcat. Mai teatru insa decat la teatru era atunci, ca si acum, in viata politica. Poate de aceea, dramaturgul a visat tot timpul sa ajunga deputat, dar, neavand sustinerea necesara, a ajuns in exil, la Berlin, unde, de altfel, a si murit.
Un secol si ceva mai tarziu. Avem o domnisoara, pe care o cheama Roberta, coborata de pe scena concursurilor de miss sau, mai degraba, urcata, pe scena politica. Mai ceva ca in piesele lui Caragiale, se poate spune. Sa fi fost vreo noapte furtunoasa la mijloc? Nu stim. Cert este ca acolo unde n-a izbandit autorul de comedie din Ploiesti a reusit cu asupra de masura personajul de comedie din aceeasi urbe. Caragiale, om de litere, nu este totusi strain de ascensiunea acestui om de numere sau, ma rog, de cifre, care poarta fusta. Avem suficiente motive sa credem ca Ghita Pristanda a iesit de sub penita maestrului cu rostul precis de a-i servi peste ani junei Roberta ca model. De la cine altcineva sa fi invatat dumneaei arta atat de subtila a numaratorii riguroase si precise? De la Pristanda, in mod sigur. Traian Tipatescu, pardon, Basescu n-a avut nici o contributie. Despre el se poate spune doar c-a stiut sa aprecieze cum se cuvine talentul la numarat al Robertei.
Si mai avem niste fete si niste baieti care se intorc din strainatate cu diplome de absolvire de la niste universitati faimoase. De ce se intorc? Simplu, ca sa traga mata de coada acasa! Ce-au invatat acolo? Teorii complicate, concepte, strategii, formule si ecuatii bune poate la NASA. Ce Harvard, ce Oxford, ce Sorbona?! Or fi bune la ei acolo! La Bucuresti conteaza sa stii cum sa numeri. Si sa te bucuri de sprijinul unui mahar din judetul natal, asa cum s-a bucurat Roberta de sprijinul lui... Caragiale. Lui nu i-a iesit. Pe ea, in schimb, iat-o intre primii patru oameni ai tarii. Teatrul dumitale e de vina, nenea Iancule! Si ar mai fi ceva. Una e sa te nasti in Haimanale, alta e sa beneficiezi de sustinerea lor politica!