Hohotim într-o mare veselie. Ne râdem!

Meciul amical pe care naţionala României l-a jucat sâmbătă în Polonia rămâne doar un mizilic care, din fericire, nu a tulburat nici măcar preocupările periferice ale greilor din fotbalul românesc. Meciul naţionalei a pus la treabă doar slugile umile ale fotbalului. I-a pus puţin la treabă pe Răzvan Lucescu şi colaboratorii săi, pe fotbaliştii suspectaţi că ar putea face faţă şi altor preocupări decât cele asumate prin contractele cu echipele lor de club, pe Ionuţ Lupescu şi alţi gospodari ai federaţiei, care nu ştiu de glumă şi încă mai cred că sunt angajaţi într-o treabă serioasă. Iar slugile fotbalului şi-au făcut datoria. Românii au câştigat meciul de la Varşovia. Dar victoria, oricât ar fi ea de victorie, face doar planul secund în ordinea de zi a fotbalului. Altele sunt evenimentele care marchează profund interesul general şi naţional. Înscăunarea cu repetiţie a domnului Dumitru Dragomir în fruntea Ligii Profesioniste de Fotbal, ungerea celebrului Andrea Mandorlini în înalta dregătorie de antrenor al CFR-lui clujean, întâlnirea de taină dintre Vorel Hizo şi Lutz Stache întru lucrarea naivului George Copos reprezintă evenimente care trec într-un derizoriu fără drept de apel acţiunile loturilor noastre naţionale. Zic loturi deoarece nu mă refer doar la naţionala mare. Includ aici şi tineretul lui Emil Săndoi care a câştigat, la Buzău, meciul cu Letonia. Ironia salvează zâmbetul. Dar zâmbetul devine amar atunci când prostia hohoteşte. Iar noi hohotim într-o mare veselie. Nu pentru că am avea vreun motiv să râdem. Noi, de fapt, ne râdem. Şi atunci nimeni nu mai poate acuza lipsa de motivaţie. Fiindcă suntem, într-adevăr, de tot râsul. Nu am întâlnit vreun om din fotbal care să nu-mi spună, serios şi apăsat, că aşa nu mai merge. În vorbe toţi păreau sinceri şi hotărâţi atunci când făceau propagandă schimbării. Cu faptele însă, mai uşor. Fapt demonstrat şi în momentul noilor alegeri de la LPF. Dumitru Dragomir rămâne la şefia ligii, concurând de unul singur. Nimeni nu-i tulbură eternitatea, deoarece domnul Dragomir are o platformă imbatabilă, concepută succint şi convingător pentru nărăviţii fotbalului. Nimic nu se va schimba. Nici un şef de club nu va fi pus în situaţia de a învăţa noi şmecherii în obişnuita descurcăreală din competiţia internă. Propagandiştii platformei domnului Dragomir au fost şi ei extrem de convingători. Deciziile comisiilor ligii i-au răsfăţat pe votanţi mai abitir decât orice altă pomană electorală.

Inerţia în care ne simţim nesimţit de liniştiţi este confirmată şi de importurile de mare pricopseală valorică pe care le realizează fotbalul. Dacă nu aţi auzit până acum de celebrul Andrea Mandorlini, noul antrenor de la CFR Cluj, salvaţi-vă încercând să aflaţi care sunt marile lui performanţe de la Sassuolo. Echipă cu mult mai importantă decât o fostă campioană a României. Am mare încredere în acest Mirandolino după ce a declarat că i-au fost necesare doar câteva minute de discuţii pentru a afla care este potenţialul clujenilor. Sper să-şi onoreze obligaţiile pe care şi le-a asumat la Cluj la fel de repede pe cât i-a fost priceperea. Fiindcă altfel, după alte câteva minute, s-ar putea să fie forţat la cale-ntoarsă. Oricum, Mandorlini a realizat la Cluj mult mai mult decât Lutz Stache la Rapid. Neamţul încă mai discută.