Hoţia se reciclează în ciordeală electronică

Sarsanaua are termenul de garanţie expirat. Trocurile supravieţuiesc doar prin nostalgia tarabagiilor. Nici hoţia nu mai este ce-a fost odată...

Sarsanaua are termenul de garanţie expirat. Trocurile supravieţuiesc doar prin nostalgia tarabagiilor. Nici hoţia nu mai este ce-a fost odată. Doar cioflingarii mai sar gardul în grădinile megieşilor. De-acum ne-am moder­nizat. Suntem în trend. Facem lobbyism, iar frauda a căpătat ştaiful ciordelii electronice. Tradiţiile strămoşeşti şi vechile năravuri nu au supravieţuit nici în fotbal. Sarsanaua şi şpaga subţire nu te mai ajută nici să apeşi clanţa. Trocul realizat prin aşa-zisele reciprocităţi a sucombat şi el în desuetudine. Acum se face lobbying cu decont ascuns pe întortocheatele căi ale capitalului, iar reuşiţii tranziţiei ameninţă concurenţa cu butoanele unor sofisticate pupitre de comandă.

O mare presiune ameninţă la ora actuală arbitrajul. Aparent, toată lumea doreşte prestaţii corecte ale arbitrilor şi, în consecinţă, neinfluenţarea ierarhiei finale a campionatului de arbitrajele părtinitoare. Este acesta un ideal pe care îl susţinem fără rezerve. Numai că în spatele aparenţelor desluşim manevre care nu rimează în nici un fel cu bunele intenţii clamate de contestatari.

Domnul Dumitru Dragomir, în calitatea sa de purtător de cuvânt al patronilor şi preşedinţilor de cluburi, solicită revenirea la un vechi obicei. Acela ca delegarea arbitrilor la me­ciurile primei divizii să se facă prin tragere la sorţi. Altfel spus, să nu se mai ocupe Ionuţ Lupescu, directorul FRF, de respectivele delegări.

Propunerea este discutabilă. În primul rând, se cere reluarea unei practici care a fost contestată vehement câtă vreme a funcţionat. În al doilea rând, hazardul nu a câştigat decât întâmplător şi foarte rar me­ciurile cu sistemele articulate logic. Apoi, manevrele unei eventuale loterii sunt ascunse şi nu vor apărea niciodată în faţa judecăţii publice. Lupescu, în schimb, îşi asumă la vedere atât responsabilitatea, cât şi răspunderea pentru acţiunile sale.

Contestarea arbitrilor şi arbitrajelor a devenit un obicei păgubos în fotbal. Mulţi “revoltaţi” au recunoscut de fapt că recurg la această strategie doar pentru a-i timora pe fluieraşi şi pentru a obţine avantaje din apăsarea acestora.

Privit într-o altă oglindă, una im­parţială, cea oferită de UEFA, arbitrajul românesc nu se metamorfozează în Făt-frumos. Dar nici în balaur cu şapte capete, cum este prezentat în interior. Dimpotrivă! În ultimul timp s-au înregistrat mai multe delegări ale românilor la me­ciuri internaţio­nale, iar numărul arbitrilor de pe lista FIFA a crescut de la 5 la 7. Este şi acesta un adevăr care impune trendul.