Impozit pe înjurături

Fac parte dintre aceeia pentru care Ziua Unirii  este una  de gradul patru – patru şi ceva pe o scara a importanţei de la unu  (să zicem Ziua tineretului) la zece (cu siguranţă Crăciunul şi Sărbătorile Pascale). Cu alte cuvinte, nici nu tai curcanul cel gras de bucurie dar nici nu cînt cît mă ţine glasul “hai să dăm mînă cu mînă /cei cu patru la română”. Desigur, aceasta atitudine are o dublă explicaţie. Pe de-o parte este mascarada anilor de dinainte de '90 cînd realizările unui Conducator adevărat precum Cuza păleau pînă la dispariţie în faţa osanalelor ridicate atît tovarăşei cît şi tovarăşului, fii de nădejde ce deveneau, indiferent de eveniment, adevăraţii sărbătoriţi. Pe altă parte, încă de la prima manifestaţie de dupa '90 sărbătorirea Unirii nu a fost decît un alt prilej de manifestare a dezbinării şi/sau a circului politic ridicat la nivel de ideologie.

Iată că pe măsură ce am înaintat în timp nu am devenit mai înţelepţi ci doar protagoniştii s-au mai rărit, fie că şi-au pus mîna şi mintea în ghips, fie că au disparut din prima linie a vieţii politice preferînd să reediteze nobilele idealuri ale ilegaliştilor. Şi iată cum, deşi adeptul zicalei “din cîţi am fost, mulţi am mai rămas”, doar preşedintele continuă de unul singur cursa învrăjbirii naţionale. Şi acum preşedintele a fost huiduit ca la usa cortului. Ba' s-a strigat şi “hoţu”, cu siguranţă fără nici o legatură cu armăsarul preferat de familia prezidenţială atunci cînd vine vorba de echitaţie şi bune maniere la marginea Bucureştiului.

Aş minti dacă aş spune că m-au impresionat păţăniile preşedintelui la Iaşi si Focşani. Cred că a dorit aşa ceva, şi-a căutat-o,  fiindcă recenta baie de mulţime, dupa ce de Ziua Naţională orice pretext a fost bun pentru chiul, este altfel inexplicabilă. Ştia cu precizie ce se va întîmpla şi şi-a asumat riscul fiind o personalitate interactiva. Nu poate fară! Altceva mă îngrijorează. Faptul că, în goana dupa resurse financiare, odată cu epuizarea bibilicelor şi a oualelor din cuibar să nu-i vină ideea de a impozita şi înjurăturile, huiduielile, fluierăturile! Un restaurant din America a fost impozitat în funcţie de cîtă hîrtie a consumat pe lună. Deci nu ar inventa nici roata şi nici apa caldă.