x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale În câte limbi vorbeşte cabinetul?

În câte limbi vorbeşte cabinetul?

de Petru Calapodescu    |    03 Mai 2012   •   09:32

Dupa ce ani in sir fosta putere a umilit-o cu promisiuni nicidata tinute, cu minciuni in lant, cu angajamente aiurea, populatia nu mai e dispusa sa inghita pe nemestecate vorbele guvernantilor. Oricare ar fi ei. Asta a si fost resortul care a declansat protestele de asta-iarna, a dat credibilitate USL si, in cele din urma, a dus la izgonirea rusinoasa a pedelistilor si a tutarilor lor din Palatul Victoria. Lumea a dat un cec in alb troicai PSD-PNL-PC, iar asteptarile sunt mari. Cu atat mai mult cu cat liderii acestor formatiuni au insistat asupra masurilor urgente spre a slabi latul privatiunilor si furaciunilor care au sufocat milioane de nevoiasi.

Greul, responsabilitatea apasa acum asupra echipei Ponta, tanarul premier fiind cel care, mai mult chiar decat Crin Antonescu sau Daniel Constantin, a avut un discurs inainte de motiunea de cenzura extrem de clar: Imediat ce vom prelua puterea, vom face, vom drege, vom repara nedreptatile sociale etc. Desigur, fiind teme la zi, promisiunile au vizat in primul rand restituirea imediata, sau cel putin inceperea operatiunii, a contributiilor de sanatate smulse cu japca de la pensionari, dar si reintregirea salariilor bugetarilor si, de ce nu?, relaxarea fiscala prin reducerea CAS, care sa permita firmelor private, cele care au dus greul crizei, sa mai respire.

Tonul initial ferm al lui Victor Ponta a marcat, insa, o slabire imediat ce a fost desemnat premier si mai ales in cursul zilei de miercuri, cand nu a mai garantat ca va lua deindata masurile respective. Nu, n-a zis ca nu mai garanteaza ca sunt posibile. Dar aplombul politicianului facuse loc prudentei celui ce acum are de administrat tara. Efectul schimbarii de ton s-a simtit imediat. Trompetele portocalii au si aruncat in eter sunete ascutite: V-am spus noi ca astia nu-s capabili decat de vorbe. Dar un sambure de indoiala s-a strecurat, data fiind neclaritatea mesajului, si in perceptia publica.

Abia spre seara, finantistul Florin Georgescu a mai lamurit lucrurile, intr-un stil poate bolovanos, dar oricum de preferat ezitarilor: Guvernul va face toate eforturile necesare spre a-si tine promisiunile, fara, desigur, a afecta stabilitatea financiara si echilibrele macroeconomice. Cat priveste cele 5 miliarde de euro vanturate parsiv de Traian Basescu si care s-ar afla la Trezorerie, acestea exista, dar provin din imprumuturi destinate unei rezerve intangibile, pentru cazuri de extrema urgenta. Daca, insa, "contabilul" Georgescu are in fata mai ales (sau numai) cifre, in schimb Mariana Campeanu, la Munca, mai vede si oamenii, asa ca "primele masuri sunt de reparare". Nu-i exclus ca intre cei doi ministri sa sara scantei.

Ce vreau sa spun? Pacatul mai tuturor guvernelor a fost ca ministrii cantau simultan partituri diferite, ca adesea nu a existat un punct de vedere unitar si clar al Cabinetului, exprimat nu atat de premier, mai are si altceva de facut decat conferinte de presa, cat de un purtator de cuvant profesionist si experimentat, calm si avizat.

Cat priveste sursele de finantare grabnica a angajamentelor deja luate in fata populatiei, Florin Geogescu ar putea incepe cu reducerea drastica a cheltuielilor desantate pentru achizitii publice, cu anularea unor contracte oneroase si cu reducerea, la recttificarea bugetara, a mult prea generoaselor fonduri de care dispun - incepand cu ministerele, cu Presedintia si terminand cu agentiile guvernamentale, cu serviciile secrete si cu companiile la care patron e statul - o multime de structuri bugetare privilegiate.

×
Subiecte în articol: editorial