Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORL DE LA PAGINA 3
In casa pădurarului, revoluţia, partidele, guvernarea şi raportul leu-euro sunt lucruri fără sens care se intămplă departe, la Bucureşti. Şi la televizor. Or fi sau nu adevărate, pe cine să intereseze in pădure? Nevasta pădurarului se uită la seriale, băiatul numai la filme cu bătăi, iar pădurarul se uită la nevastă-sa şi la fiu-său căt de proşti pot să fie că-şi strică ochii la televizor.
In casa pădurarului, revoluţia, partidele, guvernarea şi raportul leu-euro sunt lucruri fără sens care se intămplă departe, la Bucureşti. Şi la televizor. Or fi sau nu adevărate, pe cine să intereseze in pădure? Nevasta pădurarului se uită la seriale, băiatul numai la filme cu bătăi, iar pădurarul se uită la nevastă-sa şi la fiu-său căt de proşti pot să fie că-şi strică ochii la televizor.
SCRIITORL DE LA PAGINA 3
In casa pădurarului, revoluţia, partidele, guvernarea şi raportul leu-euro sunt lucruri fără sens care se intămplă departe, la Bucureşti. Şi la televizor. Or fi sau nu adevărate, pe cine să intereseze in pădure? Nevasta pădurarului se uită la seriale, băiatul numai la filme cu bătăi, iar pădurarul se uită la nevastă-sa şi la fiu-său căt de proşti pot să fie că-şi strică ochii la televizor. De două, trei ori in zi pădurarul iese să-i prevină pe ţăranii care fură lemne să fure cu grijă, să se ferească unii de alţii şi, mai ales, de cei care-şi bagă nasul in treburile lor. Iar dacă dă peste vreo muiere care culege ciuperci, să-i sară pe la spate şi să-i spună "Stai, fă, aşa, că doar nu te omor".
Toate femeile care umblă după ciuperci cunosc obiceiul pădurarului. Dar de ce l-ar reclama? Căte nu se intămplă in pădure! Şi apoi, e bărbat in putere, urăt nu-i şi s-o fi săturat şi el de grasa de nevastă-sa.
Cănd e anunţat de inspectorul şef c-o să-i vină oaspeţi, pădurarul lasă uşile şi ferestrele deschise căteva zile la odăile din faţă, să iasă mirosul de stătut şi de igrasie. In casa pădurarului, bucătăria e totul. E mare căt un grajd şi-n ea dorm, mănăncă şi trebăluiesc toţi. Pe pădurar, oaspeţii inspectorului nu-l deranjează, atăta doar că, după ce se plictisesc o zi, două in odăile lor reci şi jilave, dau năvală in bucătărie. Pănă să plece la casele lor, la Bucureşti, nu mai contenesc cu pălăvrăgeala. Domâle, ce incăpătoare! Ce plăcut e să te intinzi pe o laviţă! Ce frumos miroase şunca uscată spănzurată de grinzi! Ce bun e porumbul copt pe plită! Ce gustoasă e ciorba fiartă cu lemne! Şi alte prostii, la care pădurarul nu ia niciodată aminte, fiindcă or să se ducă şi ultimii străini aşa cum au venit, iar el o să poată să tragă in sfărşit un somn bun, cănd vine stors de vlagă de la ciupercărese. Unde-s boierii?, intreabă pădurarul. De obicei, ii vede invărtindu-se in jurul plitei incinse, mare căt un pat dublu, ba gustănd din ciorbe, ba făcănd nişte omlete uriaşe din ouăle pe care găinile le cuibăresc peste tot. Unde-s, bă, damblagiule, boierii?, repetă intrebarea pădurarul. După ciuperci, tată, şe, matali nu ştii?!, răspunde mormăit băiatul.
Intr-un tărziu, boierii vin cu ciupercile din pădure şi incing plita. Pădurarul se uită cu mare lene la ciupercile lor, la căteva priveşte mai mult, ca şi cum le vede pentru prima oară, dar nu zice nimic. Ciuperci vor, ciuperci să bage-n ei!
După ce se indoapă cu ciuperci, boierii devin livizi şi se reped in pădure, să vomite. Pădurarul moţăie cu măna sub cap pe laviţă şi deschide cu adevărat ochii doar cănd fiu-su dă buzna in bucătărie zbierănd: Bă, tată, boierii borăsc. Daâ borăsc rău, să ştii matali. Pădurarul se ridică in fund, ca unul care i-ar fi putut preveni, dar n-a făcut-o fiindcă boieri-s căpăţănoşi. Au tot felul de cărţi cu ciuperci, se dau mari cu priceperea lor, iar cănd le intră in cap să facă o tămpenie, apoi o fac. De un singur lucru vrea să se asigure pădurarul, că borăsc toţi. Ia, spune, mă blegule, borăsc tăţi? Tăţi, confirmă speriat băiatul. Pădurarul se intinde pe cerga lui şi adoarme. Cănd borăsc tăţi, daâ tăţi, ii di ghini.
In casa pădurarului, revoluţia, partidele, guvernarea şi raportul leu-euro sunt lucruri fără sens care se intămplă departe, la Bucureşti. Şi la televizor. Or fi sau nu adevărate, pe cine să intereseze in pădure? Nevasta pădurarului se uită la seriale, băiatul numai la filme cu bătăi, iar pădurarul se uită la nevastă-sa şi la fiu-său căt de proşti pot să fie că-şi strică ochii la televizor. De două, trei ori in zi pădurarul iese să-i prevină pe ţăranii care fură lemne să fure cu grijă, să se ferească unii de alţii şi, mai ales, de cei care-şi bagă nasul in treburile lor. Iar dacă dă peste vreo muiere care culege ciuperci, să-i sară pe la spate şi să-i spună "Stai, fă, aşa, că doar nu te omor".
Toate femeile care umblă după ciuperci cunosc obiceiul pădurarului. Dar de ce l-ar reclama? Căte nu se intămplă in pădure! Şi apoi, e bărbat in putere, urăt nu-i şi s-o fi săturat şi el de grasa de nevastă-sa.
Cănd e anunţat de inspectorul şef c-o să-i vină oaspeţi, pădurarul lasă uşile şi ferestrele deschise căteva zile la odăile din faţă, să iasă mirosul de stătut şi de igrasie. In casa pădurarului, bucătăria e totul. E mare căt un grajd şi-n ea dorm, mănăncă şi trebăluiesc toţi. Pe pădurar, oaspeţii inspectorului nu-l deranjează, atăta doar că, după ce se plictisesc o zi, două in odăile lor reci şi jilave, dau năvală in bucătărie. Pănă să plece la casele lor, la Bucureşti, nu mai contenesc cu pălăvrăgeala. Domâle, ce incăpătoare! Ce plăcut e să te intinzi pe o laviţă! Ce frumos miroase şunca uscată spănzurată de grinzi! Ce bun e porumbul copt pe plită! Ce gustoasă e ciorba fiartă cu lemne! Şi alte prostii, la care pădurarul nu ia niciodată aminte, fiindcă or să se ducă şi ultimii străini aşa cum au venit, iar el o să poată să tragă in sfărşit un somn bun, cănd vine stors de vlagă de la ciupercărese. Unde-s boierii?, intreabă pădurarul. De obicei, ii vede invărtindu-se in jurul plitei incinse, mare căt un pat dublu, ba gustănd din ciorbe, ba făcănd nişte omlete uriaşe din ouăle pe care găinile le cuibăresc peste tot. Unde-s, bă, damblagiule, boierii?, repetă intrebarea pădurarul. După ciuperci, tată, şe, matali nu ştii?!, răspunde mormăit băiatul.
Intr-un tărziu, boierii vin cu ciupercile din pădure şi incing plita. Pădurarul se uită cu mare lene la ciupercile lor, la căteva priveşte mai mult, ca şi cum le vede pentru prima oară, dar nu zice nimic. Ciuperci vor, ciuperci să bage-n ei!
După ce se indoapă cu ciuperci, boierii devin livizi şi se reped in pădure, să vomite. Pădurarul moţăie cu măna sub cap pe laviţă şi deschide cu adevărat ochii doar cănd fiu-su dă buzna in bucătărie zbierănd: Bă, tată, boierii borăsc. Daâ borăsc rău, să ştii matali. Pădurarul se ridică in fund, ca unul care i-ar fi putut preveni, dar n-a făcut-o fiindcă boieri-s căpăţănoşi. Au tot felul de cărţi cu ciuperci, se dau mari cu priceperea lor, iar cănd le intră in cap să facă o tămpenie, apoi o fac. De un singur lucru vrea să se asigure pădurarul, că borăsc toţi. Ia, spune, mă blegule, borăsc tăţi? Tăţi, confirmă speriat băiatul. Pădurarul se intinde pe cerga lui şi adoarme. Cănd borăsc tăţi, daâ tăţi, ii di ghini.
Citește pe Antena3.ro
