In slujba cetateanului

Statul, prin reprezentantii sai, nu s-a aflat niciodata in slujba cetateanului, dar mai ales in ultimii ani "se afla" impotriva sa. Si face asta hartuindu-l pe la tot felul de ghisee, mintindu-l in campania electorala, punandu-l sa plateasca impozite care nu exista nicaieri in lume.

Imi aduc aminte cu nostalgie cum pe la inceputul anilor ’90 politicienii romani se puneau in slujba cetateanului. Dupa ce vreme de o dictatura, care s-a intins pe un sfert de veac, cetateanul fusese cobai, dintr-o data noua oranduire, nici comunista, dar nici capitalista, s-a napustit asupra sa. A inceput sa-i ofere cate-n luna si-n stele, sa-l copleseasca de dimineata pana seara cu tot felul de promisiuni. Adica, asa cum se spune pe la noi, politicianul de pe Dambovita si Colentina dadea sa se puna in slujba cetateanului. Suna frumos, suna si romaneste, dar si americaneste in acelasi timp: "In slujba cetateanului!". Poate doar "In numele Legii" sa sune la fel de frumos, la fel de promitator.

Din nefericire pentru cetateanul roman, promisiunea de atunci n-a fost indeplinita. Nici atunci, nici altadata. Niciodata! Abureala iesita din primii zori ai libertatii s-a risipit inainte de a prinde contur. "In slujba cetateanului" este ceea ce a fost de la bun inceput: o sintagma! Atat si nimic mai mult! E penibil daca n-ar fi strigator la cer! Asta si pentru ca statul, prin reprezentantii sai, nu numai ca nu s-a aflat niciodata in slujba cetateanului, dar mai ales in ultimii ani "se afla" impotriva sa. Si face asta hartuindu-l pe la tot felul de ghisee, mintindu-l in campania electorala, punandu-l sa plateasca taxe si impozite care nu exista nicaieri in lume, batjocorindu-l pe la tot felul de cozi pentru a-si plati darile tot catre stat, hingherindu-l pentru eventuale restante la intretinere, executandu-l pentru nimic. Iata, asadar, cum "in slujba cetateanului" devine "slujba pentru cetatean". O slujba de pomenire, desigur in stil neaos, romanesc.

Ar fi buna si aia, ca sa facem haz de necaz, numai ca si slujba de pomenire costa. Si nu mai e platita din batista, ci din portofel, cu cartea de credit. Asadar, iata, fara voia noastra, am asistat la cea mai spectaculoasa evolutie a democratiei - sfarsit de secol XX, inceput de secol XXI - in ceea ce priveste drepturile cetateanului, drepturile omului: de la slujba cetateanului la slujba de pomenire a acestuia.