Inaugurare modernă într-un spital

n) Înmulţirea sindrofiilor de tot felul - mondene, artistice, ştiinţifice, cele mai multe întâmplate în timpul orelor de muncă şi la locul de muncă - obligă la concluzia că distracţia ţine de ritualul muncii, că banchetele trebuie să fie cu atât mai fastuoase, cu cât locul unde se desfăşoară munca e mai bine statuat social.

În timpul unei astfel de serbări profesionale, organizată în mijlocul zilei de o firmă cu ocazia inaugurării unui sediu nou, mi-am imaginat cum poate fi oficializat - printr-un vernisaj cu varii luări de cuvânt, tăiere de panglică, aplauze, muzică şi obligatoriul banchet de zi întâi - noul pavilion pentru cardiaci al unui spital. Cum ar aplauda bolnavii cuvântările şi cum li s-ar aduce, după tăierea panglicii, şampania şi sandvişurile la pat, în vreme ce în holul mare invitaţii ar ciocni paharele urându-şi de sănătate. E grotesc sau e doar vorba despre o abordare pozitivă a prezentului?

n) Câinii vagabonzi din parcuri latră şi chiar îi atacă pe homleşi şi pe alcoolici. De asemenea, se reped la o anume categorie de etnici zdrenţăroşi şi nespălaţi. Am auzit păreri de genul: maidanezii reacţionează la miros, îi irită damful de cârciumă şi jegul. O explicaţie care priveşte relaţia om-câine ar fi şi aceea că, toleraţi fiind în parcuri, câinii îşi apără drepturile acestea şi nu acceptă concurenţa homleşilor.

n) Oamenii politici ne obligă la aniversări meschine: au trecut două luni de la dănţuirea lui Geoană ca preşedinte ales prin exit-pol-uri; trei luni de când Iohannes era să fie premier; un an de când cutare şi-a trădat partidul, mutându-se în altul. Sau poate a mai rămas un an până când îl va trăda şi pe acesta. Oamenii politici ne impun un model nou de aniversări cu anticipaţie. De exemplu, mai sunt 30 de zile până când Geoană va rosti o nouă profeţie falsă.

n) În Canada şi în Statele Unite am simţit pentru prima oară, în anii de după 1990, presiunea reclamelor stradale. Toate erau sub semnul performanţelor maxime şi oarecum ultimative. De exemplu: "Numai până la 30 martie mai puteţi beneficia de cele mai mari reduceri de preţuri la cuţitele minune Wechsler! Cele mai agreate cuţite din bucătăria americană!".

La reclamele pentru cuţite reacţionam cu moderaţie, în schimb, la cele privitoare la piaţa cărţilor, reacţionam cu entuziasm. Astfel că, descoperind la Toronto "Cea mai mare librărie din lume", m-am pregătit să-i calc pragul cu sentimentul că am acces în Paradis. Îmi imaginam o librărie cu standuri de cărţi din toată lumea, din toate domeniile şi pentru toate buzunarele. Întinsă pe două etaje într-o clădire ce ţinea patru străzi, librăria îşi respecta într-un fel promisiunea: era gigantică.

Doar că reclamei îi lipseau câteva cuvinte-cheie. Ar fi trebuit să fie "Cea mai mare librărie din lume de cărţi proaste". Curând m-am lămurit că din toate panourile publicitare de tipul "Cel mai" şi "Cea mai" lipseau nişte cuvinte-cheie, cele care spuneau adevărul despre calitate.