Zicala cu mortul care nu se mai intoarce de la groapa a fost infirmata intr-o localitate ardeleana. Mortul, mort de-a binelea, dupa ce a fost recunoscut la morga de propriu-i frate, identificat pana la bocet si doliu de rude si coborat in mormant cu strigate deznadajduite, s-a intors acasa. Cum ? Uite, asa! Am vazut, de curand, in Cipru, in oraselul Larnaca, de pe malul Mediteranei, biserica din piatra unde exista mormantul lui Lazar, cel inviat din morti prin harul lui Hristos. E al doilea mormant al lui Lazar, cel in care, murind a doua oara si in absenta Mantuitorului, a ramas definitiv. Ce-i cu mortul nostru? Mortul nostru, in persoana unui tigan oaches si zambitor, s-a nimerit sa nu fi murit. Rudele l-au dat disparut iar recunoasterea lui la morga a fost ca o izbavire. S-au grabit sa puna tarana pe el, sa-l planga din rarunchi si sa-i faca pomeni. Parintii si nevasta s-au imbracat in negru, cinstindu-i memoria si exprimand piosenie si austeritate in gand si fapta. Pai nu murisi, nene? - l-a intrebat o nepoata, cand a dat nas in nas cu el pe ulita. Nu, am fost la tratament in Ungaria, a raspuns senin mortul. Pai ala din pamant cine e? Habar n-am, e treaba voastra pe cine ati inmormantat. Aia e. Pe cine au inmormantat?
Am acasa unele scene iconografice cu invierea lui Lazar. Asistenta feminina participanta la miracolul faptuit de Iisus pare uluita, chipurile exprima, in functie de talentul pictorului iconar, tulburare adanca. Femeile, invelite in straiele epocii, cu capetele acoperite, tin palma la gura. Neamurile mortului din tigania noastra sunt doar amuzate. Unele, intervievate de reporter, rad de se prapadesc. E ceea ce m-a determinat sa scriu aceste randuri. La cate se petrec la noi, nici macar o inviere din morti, cu decedatul venit pe picioare acasa, de la cimitir, nu ne mai misca.
Daca mai bogatul nostru confrate de presa Dan Diaconescu nu s-ar fi nimerit prins intr-o operatiune de anvergura - salvarea poporului roman, cu industrie cu tot, din ghearele ciocoilor - turna sigur editia a doua, revazuta si imbogatita, cu Elodia masculina din Mures care, desi moarta, ca rata geto-daca, inca zboara. Subiectul e insa ratat, criminalistii sapa sa vada pe cine au inmormantat navlegii aia de nu-si recunosc neamurile de sange, doua jurnale au preluat stirea, si cu asta mortul viu si-a reluat linistit viata. Minunile la noi tin trei zile. La Oltchim s-au trezit cu matele ghioraind cateva sute de napastuiti, drept pentru care au iesit la protest si nimeni nu pare a avea solutii pentru astamparat foamea. Si ei sunt inmormantati de vii, iar unul din gropari, Videanu, tipa ca el le-a facut respiratie gura la gura, dar nu s-au lasat, de prosti ce sunt, scosi la lumina. Toate la noi se invart pe marginea gropii.