”Înfrânează-te de la a vătăma pe cineva”!

”A conduce o ţară mare/se aseamănă întrucâtva cu a prăji un peşte mic./ Poţi strica totul dacă aţâţi focul prea mult./ Dacă ai pe Tao (n.n Pacea, liniştitea, Dumnezeu, acceptarea etc) alături când te apropii de univers, răul nu va avea nici o putere asupra ta./ Nu că răul nu ar fi puternic în sine, dar puterea lui nu-i va vătăma pe ceilalţi./ Și nu numai că nu-i va vătăma pe ceilalţi,/ dar şi înţeleptul însuşi va fi ocrotit./ Dacă atât conducătorul, cât şi supuşii,/ s-ar înfrâna de la a se vătăma unii pe alţii,/ toate bucuriile vieţii s-ar aduna în regat”. (Lao Tzu/ Versetul 60).

Lao Tzu a fost unul dintre cei mai mari iluminaţi ai lumii, un spirit despre care se poate spune  că a trăit deasupra vremurilor sale, la altitudini ameţitoare chiar şi pentru noi, deşi între timpul său şi timpul nostru au trecut mii de ani. Versetul pe care l-am selectat astăzi conţine taine care ne dezvăluie sursa conflictului, a războiului, a răului şi a felului în care aceste tare se perpetuează în experienţa umană, precum şi remediile psihologice, care pot aduce vindecarea completă a ceea ce ce vedem în lume ca fiind rău. ”Înfrânează-te de la a vătăma pe cineva”, iată taina tainelor. Dacă nu ne-am ”vătăma” unii pe alţii, bucuriile vieţii ne-ar însoţi mereu. Cum ne vătăm unii pe alţii? Nu vă gândiţi numai la bătaie, la război, la răzbunare, la actul de violenţă, la agresivitatea pe care-o vedem în fiecare seară la ştiri, căci acestea toate sunt doar consecinţe ale vătămării. Vătămarea  are loc la nivel ceva mai subtil şi Lao Tzu spune exact unde şi cum producem noi vătămare, cum spune şi faptul că ne lovim pe noi înşine, lovindu-i pe ceilalţi. ”Focul să fie mic, de parcă ai prăji un peşte mic”; ce înseamnă aceasta? Energia pe care o investeşti în  a face lucrurile să fie calmă, potrivită, nici prea mare, nici inexistentă. Fă treaba fără grabă, fără furie, fără nelinişte; acţionează din pacea interioară, fii liniştit în fiinţa ta, nu provoca vâlvătaie lăuntrică pentru ca faptele tale să fie benefice. Furia te determină să răneşti şi să te răneşte pe tine însuţi, iar aceasta e sursa răului. Furia te face nerăbdător, neliniştit, grăbit şi inconştient, iar aceste trăiri  te predispun la a face rău şi a-ţi face rău. Atunci, ce înseamnă să faci bine şi să-ţi faci bine? Ce înseamnă ”să nu produci vătămare”?

Să gândeşti, să vorbeşti şi să acţionezi dintr-o stare de bine, din starea ta de pace, din starea de calm. Starea de pace e o stare de conştiinţă, în interiorul căreia liberul abitru este funcţional şi puternic. Conştienţa vede corect lucrurile, le observă fără judecată, cu luciditate, fără răutate, fără resentimente, fără ură, fără nerăbdare, iar observaţia corectă crează atitudinea corectă şi acţiunea corectă. Liberul arbitru devine nefuncţional , iar persoana este stăpânită de inconştient, de emoţii negative, precum mânie, ură, nerăbdare, critică lipsită de obiectivitate atâta vreme cât starea ei interioară nu este...liniştea şi calmul. Emoţiile negative sunt sursa răului, a iraţioalităţii, a inconştienţei şi a greşelilor noastre şi de aceea ele sfârşesc prin a ne vătăma pe noi mai mult, precum şi prin a vătăma lumea înconjurătoare. Toate greşelile noastre au ca sursă emoţia negativă, respectiv gândirea distorsionată asupra lucrurilor, neînţelegerea existenţei şi autohipnoza cu privire la adevăr şi la realitate. Să nu vatămi, să nu loveşti înseamnă să intenţionezi – în primul râd – să faci bine tot ce faci. Intenţia de a face bine, de a fi mai bun devine forţă clăuzitoare, care ne ghidează chiar şi atunci când mintea noastră e asaltată de nelinişte sau de nerăbdare. Înţelegerea corectă a lumii şi a vieţii ne scoate din inconştienţă, iar inconştienţa este sursa reală a răului în lume. Toţi oamenii sunt inconştienţi într-o oarecare măsură, aşa cum a spus Iisus pe cruce: ”Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac”! Aşa avem să-i privim pe cei ce ne greşesc, pe cei ce fac rău în diferite feluri şi forme şi apoi, cu linişte, cu luciditate şi cu discernământul venit din starea de pace, putem să luăm decizii corecte şi să facem bine. Binele e o consecinţă a alegerii conştiente şi a prezenţei discernământului, pe fondul conştiinţei liniştite. Să nu acţionăm la furie, să nu luăm decizii când urâm, când avem resentimente, când simţim respingere sau frică deoarece aceste trăiri sunt semnalul că inconştienţa ne apasă, iar discernământul nostru nu este prezent sută la sută.  Degeaba ne revoltăm, degeaba judecăm, criticăm, nu iertăm şi credem că lumea debine mai bună pentru că noi o îndreptăm cu aceste arme nocive, căci – în realitate – perpetuăm toxicitatea, inconştienţa, iraţionalitatea şi lipsa de discernământ şi, prin acestea, vătămăm lumea şi pe noi înşine. A nu vătăma şi a nu te vătăma  înseamnă a fi liber de răul din tine, a fi în pace în tine însuţi pentru ca ceea ce simţi, gândeşti şi faci să aducă bucurie şi vindecare în această lume.