“Lung prilej de vorbe şi de ipoteze”, poporul l-a văzut pe primul ministru Adrian Năstase înfruptându-se dintr-o îngheţată la cornet împreună cu premierul Italiei Berlusconi pe o stradă a unui orăşel italian.Mă lămureşte chiar domnul Năstase.”Din simpatie, domnul Berlusconi m-a invitat pe mine şi pe Dana să gustăm din prăjiturile bune făcute de un cofetar din oraşul lui de weekend.Surpriză, cofetarului nu i-au mers gazele, aşa că am mâncat îngheţată populară”. Ha, ha, gafe ca la noi!Îl întreb pe primul ministru Năstase dacă între conducătorii de state se leagă şi relaţii amicale. “Se dăruiesc şi mici cadouri. Acest ceas mi-a fost dăruit de un şef de stat. Pe cadran este un fragment mic de hârtie roşie, ştii ce reprezintă?O bucăţică din afişul original prin care poetul român Tristan Tzara şi-a lansat la Viena curentul literar iniţiat de el, dadaismul.E un suvenir de semnificaţie”. Adrian Năstase e colecţionar de cărţi vechi, găsite prin bazaruri, dar a strâns şi pistoale şi flinte folosite acum o sută şi ceva de ani. Pasiune moştenită de la tatăl lui, profesorul Năstase, care preda meseria de artilerist la o şcoală din Braşov. În ziua de 23 august 1944, soldaţii nemţi se retrăgeau în grabă după întoarcerea armelor de către România.Cu doar 15 elevi şi două tunuri, Năstase senior a întârziat marşul trupelor germane.Patriot român curajos. Adrian Năstase îmi arată pe peretele din sufragerie o tapiserie rafinată de peste o sută de ani.E atât de veche că trebuie să ai grijă să nu strănuţi ca să nu se destrame.”Ne-a lăsat-o moştenire mătuşa Tamara.”