Însingura-m-aş da’ să nu se ştie!

Nu am mai vorbit de mult cu tine ca între vechi şi buni prieteni, fără ocolişuri, fără false pudori şi mai ales fără prejudecăţi! O voi face acum chiar dacă nu mă vei asculta, măcar voi încerca! Cu glas scăzut, să nu ne audă lumea, chiar dacă nu-mi vei răspunde!

Aud că mai toată lumea e pe internet! Că absolut tot ce are mai intim, mai ascuns şi mai frumos e scos la iveală, că aşa e la modă, că lumea s-a schimbat şi că nu se mai poate altfel. Culmea e că şi eu, cel care zic acum, o fac! Aşa că revin şi spun: suntem pe internet! Atât de repede au evoluat lucrurile, cu atâta viteză, cu atâta "debandare", cu atâta grabă, cu atât nesaţ, cu atâta iscusinţă dar şi cu cât de multă viclenie ascunsă, (culmea neplanificată la început), şi atât de bine organizată acum! Că doar nimeni n-a bănuit că se va ajunge aici! Vrei să nu te mai mişti din faţa monitorului? Vrei mâncare, aparatură de orice fel, muzici, poveşti de adormit copiii, sicrie, maşini, organizatori de evenimente, cămine, azile pentru bătrâni, spitale de nebuni... vrei curve, plăceri ascunse?... eşti, sau devii pervers într-o lume pe care o crezi numai a ta, că internetul e doar ascuns (s-o crezi tu), vrei bani iluzorii din bănci imaginare, vrei să câştigi, să arăţi că eşti deştept, să apari într-o lumină mult prea intensă chiar pentru propriii ochi, dai din gândurile tale cele mai intime tot, absolut tot! Matrimoniale, întâlniri de orice fel, imagini şi cadre pe care le poţi primi sau crea chiar tu! Şi apoi all discografii cu oricine gratis, filme gratis, versuri sau orice fel de proză, gratis... pop, rock, jazz, blues, folk, hip hop, manele, populare adevărate, sau tot felul de făcături, ghici cum? Gratis! Oricine poate veni oricum să ceară bani în cont inventând tot felu'... (doamne fereşte, nu pentru el, ci pentru copii bolnavi de leucemie, sau alte boli in­cura­bi­le), concursuri, lecţii, vorbe de duh în­soţite de muzici lascive pe teme cunoscute, sfaturi, îndemnuri, ame­ninţări, mângâieri... dar cel mai mult mă amuză cei care comentează... co­mentatorii ascunşi în negura anonima­tului mizer şi mârşav, (că doar nu vrei să apară la lumină, că s-ar vedea veninul, cenuşa, jegul, şi mai cu seamă numele şi identitatea)! Aici pot apărea fără ca tu să afli, chiar prietenii pe care ţi-i crezi buni, da' asta crezi că mai contează în nebunia de culori iluzorii care ne înconjoară? Internet! Păi nu vorbesc aici de mail, messenger (într-o mică măsură, că în mare măsură e pierdere de timp, pe care trebuie să-l ai), transfer, foto... sunt multe cele care pot chiar ajuta!

Facebook, Netlog, Hi5, Friendster, Orkut, Myspace, Ning, Twitter, Second life, Logosfera, You Tube... şi încă multe, toate bineînţeles cu: com! Toate ca o dovadă a singurătăţii în care trăim dar de care nu vrem să se ştie! Familia se sparge, apare lumea paralelă! Lumea ONLINE! Spun toate astea fără ipocrizie, fără ocol, fără teamă, mai cu seamă că toate mă ating şi pe mine, că om sunt şi trăiesc printre oamenii acestor vremi în care manipularea e la modă, şi dacă nu te atinge şi pe tine sari ca ars, cum că vrei şi tu... doar n-o să rămâi tocmai tu pe dinafară!

...Am fost pe la ai mei, părinţii mei! Mama abia dacă mă mai recunoaşte! Mi-a spus la plecare: "băiatul mamei, tu eşti băiatul mamei"! Apoi m-a privit fără să zâmbească şi m-a mângâiat pe obraz într-un mod diferit, foarte dife­rit! Eu nu ştiu încă ce-i umbra morţii, pe mine nu mă înspăimântă ea aşa, cu una cu două! Ieri însă, a reuşit să mă facă să-i văd pentru o fracţiune de secundă faţa hâdă! Drumul până acasă a fost lung, prea lung, poate şi pentru că era ceaţă, poate pentru că nu reuşeam să şterg parbrizul oricât de mult am insistat, poate şi pentru că simt că pierd mai mult decât aş putea câştiga ceva! Nu că aş avea nevoie de vreun câştig, dar de o privire de-a ta tot am nevoie! De una direct în ochii mei, s-o simt! Spune-mi că mă iubeşti chiar dacă voi şti că mă minţi!