x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Întoarcerea jurnalistului

Întoarcerea jurnalistului

de Rasvan Popescu    |    19 Noi 2025   •   06:40
Întoarcerea jurnalistului
Sursa foto: Karina Knapek/Intact Images

Și  ce-i cu  asta?! Vă veți întreba, față cu „România în derivă”.

Încă un volum de comentarii pe teme de actualitate care azi sunt arzătoare și mâine uitate.

Este o carte, nu un ziar! Chiar și subsemnatul este la al doilea volum de publicistică, prima oară în 2006, când și-a strâns între coperți la Humanitas articolele publicate în revista „22”.

Se chema „Niște ciori vopsite-n roșu” și era dedicat perioadei partidului dominant pe atunci, PSD-ul lui Adrian Năstase. Aici intervalul analizat este mai lung, chiar dacă materialele sunt publicate în 2024 - 2025. 

Cele mai multe articole au apărut în „Jurnalul - cotidian național”.

V-aș propune să reflectați asupra termenului de „jurnalism literar”. Acum vorbim despre un scriitor devenit dintr-un jurnalist care a făcut această meserie sub o formă sau alta vreme de 15 ani. În paralel am scris literatură și film, am învățat să descriu în imagini. Din aproape în aproape mi-am schimbat perspectiva, abordarea și uneltele. Aici obiectivitatea învățată la BBC lasă loc subiectivității autorului. Stilul devine important și dă unitate și coerență întregului.

Relatarea, descrierea faptelor și evenimentelor nu dispar, dar ele se subsumează unui alt mod de a privi realitatea, mai degrabă în înțelesurile ei profunde, în sfera ideilor și a semnificațiilor. Este o treaptă mai sus, e alt standard. Un gen de graniță, gazetărie cu mijloace literare unde mai multe sunt îngăduite. Chiar și câteva pagini de jurnal, autobiografice. Mă amestec puțin printre personajele cărții, particip și eu cu mărturiile mele. Și personajele se mișcă mai liber, după tehnica portretului în tușe groase, uneori caricaturale, nepermise în editoriale. Rolul lor este important, povestirea epocii se face prin ele. 

Putin de exemplu, apare ca un „căpcăun care înghite copii”, numai Trump nu pricepe. Un fel de clovn megaloman, un flecar gălăgios care face lumea să pară un talcioc, incapabil să înțeleagă natura criminală a adversarului său. Acesta îi laudă „abilitățile conducătoare” și îl joacă pe degete. Râdem, dar nu e râsul nostru. Venind mai aproape Ion Iliescu, apare ca un vechi activist comunist care vrea să devină democrat și nu poate sări peste umbra lui. Și de aici o întreagă întârziere națională, pașii pe loc, stagnarea. Emil Constantinescu pare un romantic rătăcit în politică, un Quijote contemporan, totuși reușește întoarcerea României în lume, virajul spre Vest.

Mai încoace intră în scenă salvatorul de serviciu, mesia Călin Georgescu și scutierul său Simion, suveranistul de la galerie destinat să rămână acolo. Iată niște personaje care ies destul de șifonate, mototolite.

Dar sunt și portrete mai complexe, colective, conturate în timp cum ar fi tablourile de familie ale partidelor clasice nărăvite, care au ținut multă vreme România captivă, ca pe o moșie proprie.

Evenimentele de referință sunt unele de tensiune maximă, de convulsie cum au fost mineriadele cu repetiție sau alegerile recente, când am fost la un pas să eșuăm într-un autoritarism inspirat de la Moscova. Dar trauma a rămas.

Am pus toate aceste fragmente cap la cap, după tehnica colajului. Rezultă un portret de țară care contrariază. O imagine problematică a României postdecembriste, mutilată de comunism, dar entuziastă inițial, chiar dacă nu avea un proiect clar. Totuși, își caută rostul într-o conjunctură norocoasă care n-a durat mult, prin mimetism devine tot mai europeană la nivelul formei, dar cu mari probleme de creștere, mentalitățile rămân încă balcanice, orientale. România ocolește uneori propriile legi, contrazice în practică progresele făcute pe hârtie, în legislație.

Sunt tot atâtea maladii.

Soluții miracol nu există, doar evoluția din aproape în aproape, urmată, din păcate, de pași înapoi. Nu faci întotdeauna ce vrei.

Dar eu am descoperit umorul ca formă de rezistență în cele mai triste momente.

Și atitudinea, poziționarea intransigentă.

Iată cartea pe care o propun.

Răsvan Popescu

(septembrie 2025)

Lansarea cărții va avea loc pe 6 decembrie, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, organizat la București, în Pavilionul B2 al Romexpo

×
Subiecte în articol: intoarcere jurnalist România deriva