Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cei zece ani scursi de la martea neagra din America n-ar trebui sa nasca doar momente soleme si comemorari. Ar trebui sa analizam serios si ceea ce s-a petrecut dupa aceea. Cum au evoluat sistemele diverse, politice, militare, de transport sau de informatii. S-a spus si se mai spune ca dupa 11.09.2001 lumea nu a mai putut fi aceeasi. Pare adevarat. Dar in ce fel s-a schimbat? Cat de organizat? Cat de coerent? Care e pretul schimbarii? In ce consta el?
Confruntarile cu termeni nedefiniti sunt cele mai periculoase. In primul rand pentru ca regulile se definesc din mers si castiga mereu cel mai rapid si mai adecvat la realitate, mai apt sa o speculeze. Nu neaparat cel mai puternic. Razboiul clasic avea forme definite dincolo de varietatea strategiilor. Cineva trecea frontiera cu o armata si altcineva incerca sa-l opreasca. In cazul terorismului, frontiera nu mai e relevanta, inamicul nu vine la portile cetatii, ci chiar la tine acasa, in parcuri, avioane, restaurante si hoteluri. Cum il vanezi fara sa te ranesti tu insuti? Cum reusesti sa opresti nu numai un om cu o bomba dar si fenomenele psihosociale si civilizationale din spatele lui, cele care produc ritmic oameni impachetati cu dinamita?
E foarte clar ca statele occidentale aveau la dispozitie structuri antrenate mai ales sa se lupte cu alte state. Inclusiv la nivelul informatiilor. Nu aveau un aparat capabil sa faca fata unui soi de razboi de partizani la scara globala. Iar in acesti zece ani, aceste state n-au reusit sa dezvolte satisfacator un sistem adaptat noii situatii.
In fata acestei situatii confuze s-a aplicat "doctrina Bush". Simpla, eficienta, dar si producatoare de mari pagube colaterale. "Daca teroristul e la tine in ograda, raspunzi tu pentru el." Tu stat, evident. Cam ca in dreptul civil, unde se vorbeste de raspunderea pentru fapta altei persoane. In baza acestei idei a inceput razboiul din Afganistan, pe ea s-a incercat fundamentarea razboiului din Irak si tot de aici au plecat mai multe alte actiuni militare sau politice. Din pacate, in ciuda fermitatii, determinarii si severitatii pe care le demonstreaza, asemenea strategii au nascut si contraefecte. Iar razboaiele citate mai sus sunt departe de un final convenabil, in ciuda resurselor uriase pe care le-au consumat.
In Europa si America se discuta tot mai mult despre limitele luptei legislative cu terorismul. Despre cat de util sau de nociv e "Patriot Act" sau legislatiile similare din alte tari. Renuntarea la o serie de garantii traditionale si multiplicarea restrictiilor creeaza pericole pentru sistemul politic de tip occidental. Instrumente ale luptei cu terorismul pot fi usor folosite in lupta politica de acasa. Dar este o societate de tip "Big Brother" pretul acceptabil pentru a ne apara in fata oamenilor cu dinamita?
In cele din urma, merita reamintit ce a spus de curand Barack Obama: "Cei care au actionat atunci impotriva noastra nu au invins!". E un adevar. Dar unul in miscare. Depinde mult de felul in care vom sti sa ne adecvam reactiile si sistemele. Daca vom ajunge la societati inchise, bazate pe supraveghere excesiva, s-ar putea ca "ei" sa invinga pentru ca, in fond, asta urmaresc. Disparitia unei formule de organizare sociala bazata pe libertate, democratie si control pluralist. In definitiv, pana unde poti limita libertatea in numele luptei pentru libertate?
